machetedidactice.com

„Iartă-mă” de Norbert Landa și Tim Warnes

Cartea despre pățania celor doi prieteni, iepurele și ursul, se află de multă vreme în biblioteca noastră, mai exact de șapte ani ea revenindu-mi  periodic în atenție. De ce? Pentru că povestea este una potrivită pentru preșcolari, dar și pentru că-mi aduce aminte de prietena mea, Camelia, cea care a tradus-o. Îmi amintesc freamătul care a însoțit-o așa cum îmi amintesc de perioada plină de efervescență când Luca era în școala primară. E o carte cu un mesaj simplu și clar, acela de a-ți cere scuze atunci când greșești. Regretul este o emoție grea, iar copiii la această vârstă nu-și cer scuze iar noi, adulții, trebuie să-i învățăm să facă acest exercițiu.
Știi cum să-ți ceri scuze și să simți în același timp acele emoții puternice de regret? Fiind cea care petrece mult timp în compania copiilor caut povești care se ocupă de emoții. Prin povestea altcuiva, un copil va vedea cum ar trebui să arate.
Iar cartea de față este o carte care se ocupă de această situație cea a regretului: o ceartă, furie și apoi regret, regret și mai important – înțelegerea comportamentului altcuiva.
Ce se întâmplă cu iepurele și cu ursul este exact ceea ce ni se întâmplă în viață…
Sunt prieteni grozavi, dar într-o zi descoperă un obiect strălucitor care este ca o oglindă. Fiecare dintre ei își vede chipul, fiecare dintre ei spune: ăsta sunt eu! și fiecare are dreptate. Ursul crede că iepurele greșește, iepurele este sigur că ursul greșește.
Ei rup obiectul strălucitor, balonul, și fiecare are câte o bucată din el, faptul că se văd din nou le întărește convingerea: Au dreptate!
Deci, când sunt ei capabili să vadă ce este dincolo de adevărul lor?
Când le pare cu adevărat rău, când le este dor unul de celălalt, când prietenia este mai importantă pentru ei, și cine are dreptate?
La un moment dat ambii spun: Îmi pare rău! și privind împreună în balon își dau seama că amândoi aveau dreptate.
Când stăm împreună cu altcineva, putem vedea ceea ce vede el, așa înțelegând.

Ascultați această poveste frumoasă în înregistrarea de mai jos, alături de copii, pentru că tirajul cărții s-a epuizat nemaifiind de găsit pe nicăieri și întrebați-vă:
despre ce sunt sigur?
ce nu văd?
sunt dispus să pun dragostea, prietenia înainte de toate?
sunt dispus să-mi pară rău?
Să ne învățăm pe noi și pe copiii noștri această lecție importantă.
O carte pentru copii te poate învăța pe tine și pe copiii tăi asta. Știți alte modalități sau cărți pentru copii care abordează această temă?

Această poveste am adus-o în atenția mai multor copii cu care m-am întâlnit în ultima perioadă. Reacția lor mi-a confirmat, dacă mai era nevoie, că au nevoie de astfel de abordări fiind mai mult decât interesați și curioși de ceea ce se petrece.

Am citit povestea și explicat cuvintele necunoscute,

am privit în oglindă pentru a vedea pe cine arată mai întâi singuri apoi cu colegul de lângă, observând că amândoi avem dreptate

 

Ne-am jucat și cu un balon pe care l-am întins și analizat în raport cu o bucată de hârtie. Copiii au putut observa, fiecare având propriul balon, cum anume se comportă el și de ce este diferit în comparație cu hârtia. Momentele oferite de poveste nu puteau fi ratate, asta e clar!

Experimentul cu balonul, cel în care copiii au putut observa cum se umflă un balon fără a folosi gura ori vreo pompă a fost mirarea zilei. Faptul că ei l-au făcut, fiecare câte puțin, a contat enorm asta nu înainte de a explica ce folosim, care este ordinea și ce se petrece. Oțetul odată ajuns în contact cu bicarbonatul s-a produs reacția care a degajat gazul necesar umflării baloanelor. Dacă ar fi fost după ei, nu ne-am fi oprit degrabă. Însă speranța mea e că vor repeta și acasă pentru că fiecare are tot ce este necesar.

Finalul a fost dedicat unui traseu, echipa Iepurașilor concurând cu cea a Ursuleților. E nevoie de mișcare și de coordonare pentru a contribui la câștigarea jocului, iar așteptările sunt multe emoțiile la fel.

Când am ieșit, plină de energie și totodată obosită, primăvara mi-a apărut în față. Cum arăta? Iac-așa!

 

Lasă un răspuns

%d