Din când în când îmi apar în fața ochilor dispute legate de televizor: cine și la ce se uită. Nu am fost niciodată adepta chestiilor radicale pentru că nu le consider utile. La un moment dat, aveam în casă televizoare în toate camerele dimensiunea ecranelor variind în funcție de dimensiunea locului în care erau puse. Știu și de ce a fost așa eu fiind o persoană care a avut televizor color după ’89 când deja aveam 21 ani.
După ce mirajul a trecut iar prioritățile mele au fost altele, am eliminat televizorul din dormitor lectura de seară desfășurându-se în alți parametri, rutina de seară căpătând consistență, în anii scurși adunând titluri minunate pe care le-am parcurs alături de fiii mei.
Televizorul nu ocupă acum un loc important în viață însă sunt chestii pe care le urmăresc. Din când în când un film pe Netflix, un serial pe National Geografic iar acum Survivor. E primul pe care-l urmăresc mai în amănunt, la celelalte ediții privind doar secvențe, însă cel de acum îmi place. E interesantă dinamica echipelor iar probele sportive sunt diverse și foarte spectaculoase. Mi-ar fi plăcut să particip la așa provocare însă acum e prea târziu pentru mine. Și nu doar în direcția asta e prea târziu…
