Mulțumesc!
Iubesc acest cuvânt!
L-am folosit de multe ori
nu mă sfiesc să o fac ori de câte ori este nevoie.
Face parte din mine
nu mă zgârcesc să-l spun.
Face diferența, asta e clar!
Face și desface.
Înoadă și deznoadă, verificat.
În viață am mulțumit multor oameni
însă acum sunt câțiva care se tot rotesc,
spre bucuria mea,
care aud des acest cuvânt miraculos
ce vine dinspre mine.
Unii dintre ei mă însoțesc de zeci de ani iar asta e spectaculos.
Într-o direcție,
cu o sută patruzeci în coadă,
l-am rostit fără ezitare,
asumat.
Din păcate am pierdut restul,
au rămas doar ultimele cifre să mai poarte mesajul meu.
Să dureze o sută patruzeci de ani să ajungă?
Nu pot crede varianta asta.
Nu pot accepta varianta asta.
Nutresc speranța că vor reuși,
chiar așa,
șchioape de șapte cifre (ca să vezi cum nu se putea mai nimerit, șapte fiind preferata mea din totdeauna)
simt că vor găsi drumul.
Nici nu au altfel cum.
