S-a deschis ușa primăverii și m-a prins cu brațele pline într-o stare de uluire totală la ce va să vie. Cu brațele pline de cărți, pentru că ele se văd, dar pe lângă ele mai sunt multe.
Calendaristic, se deschide în fiecare an la început de martie, ce privilegiu, însă de fiecare dată e altfel. Văd, simt, percep, doresc, visez, trăiesc diferit.
Substanțial diferit.
Sunt gata să primesc tot ce-mi este sortit având toate simțurile ascuțite, precum lama unui fir de iarbă. Aștept să văd unde se vor vedea urmele lăsate de această lamă știind că o parte dintre ele nu vor fi pe vechile cicatrici.
Așa cum aștept să îmbrățișez și iubesc pe purtătorii ochilor care sunt capabili de așa ceva.
Gândul îmi fuge departe, pe meleagurile unde puiul meu, ajuns bărbat în toată firea își duce viața alături de aleasa lui. Sunt fericită de fericirea lor și-mi doresc să trăiască în armonie, căutând a se completa și a descoperi viața în doi.
Momentul zilei a fost cel în care am văzut o notificare a prietenei mele, Luminița, unde am putut citi o poezie a Magdei Isanos. Iat-o!
Mie mi-a mers la suflet. Vouă?
