În mijlocul câmpului ședea o oală răsturnată; și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.
Iaca trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală.
„Bună casă e asta”, își zise el. „A cui o fi?”.
– Casă-căsuță, cine stă aici?
Dar nimeni nu răspunde. Se uita șoarecele în toate părțile, însă nu vede pe nimeni. Numai două muște, care veniseră și ele după mâncare acolo, se ridicară în două piciorușe; dar șoarecele nici nu le-a luat în seamă.
„Ia să mă mut eu aici și să stau singur!”. Și s-a așezat șoarecele în oală.
Trece pe acolo o broscuță.
– Casă-căsuță, cine locuiește aici? Eu, șoarecele! Dar tu cine ești?, răspunde șoarecele din fundul oalei.
Eu sunt broasca! Dacă vrei vino înâuntru și-om trăi împreună. Bun de tot! Iaca, vin și eu.
Și a sărit broasca în oală și a stat cu șoarecele la un loc.
Trece pe câmp un iepure. Și văzând namila aceea de oala răsturnată, s-a oprit și a întrebat:
– Căsuță căsuță, cine locuiește aici? Suntem noi: broasca-broscuța, și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
Eu sunt fugarul de peste câmpuri și vai, iepurele. Nu mă lăsați și pe mine să stau cu voi înauntru?
Iaca aici nu plouă și nici soarele, nici vântul nu intră.
Bucuros, frate! Vino înăuntru și-om trăi împreună că e loc.
Și s-a mutat și iepurele cu culcușul în oală.
Vine lupul nu știu de unde.
Vede oala mare: și-a închipuit c-o fi cineva înăuntru.
– Căsuță căsuță, cine locuiește aici? Eu iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
Eu sunt un biet lup fără adăpost. Oare n-o fi chip să stau și eu cu voi? Că bună casă mai aveți!
Se poate, cum să nu! Ne-om mai înghesui cu toții și ți-om face loc și dumitale.
Și-a intrat lupul în căsuță, și-au trăit împreună.
Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.
Și cum a văzut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuță cu oaspeți înăuntru; și s-a așezat pe ea, ca să se odihnească puțin.
Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc!
S-a sfărâmat în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii.
Ca o recapitulare:
Şoricelul găseşte oala în mijlocul câmpului şi se instalează în ea.
Şoricelul o primeşte şi pe broscuţă în casă.
Pe rând în casă se instalează: iepurele şi lupul.
Oala se sparge sub greutatea lui Moş Martin, care nu a ştiut că este o căsuţă.
Moş Martin se sperie de spargerea oalei de pământ.
Cei cinci prieteni care locuiau în oală se sperie şi fug în pădure.
