Căsuța din oală (machete personaje) – Basm popular

În mijlocul câmpului ședea o oală răsturnată; și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.
Iaca trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală.
– Bună casă e asta, își zise el. A cui o fi?.
– Casă-căsuță, cine stă aici?
Dar nimeni nu răspunde. Se uită șoarecele în toate părțile, însă nu vede pe nimeni. Numai două muște, care veniseră și ele după mâncare acolo, se ridicară în două piciorușe; dar șoarecele nici nu le-a luat în seamă.
– Ia să mă mut eu aici și să stau singur! Și s-a așezat șoarecele în oală.

Trece pe acolo o broscuță.
– Casă-căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, șoarecele! Dar tu cine ești?, răspunde șoarecele din fundul oalei.
– Eu sunt broasca!
– Dacă vrei, vino înăuntru și-om trăi împreună. Bun de tot! Iacă, vin și eu.
Și a sărit broasca în oală și a stat cu șoarecele la un loc.

Trece pe câmp un iepure. Și văzând namila aceea de oală răsturnată, s-a oprit și a întrebat:
– Căsuță căsuță, cine locuiește aici?
– Suntem noi: broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt fugarul de peste câmpuri și vai, iepurele. Nu mă lăsați și pe mine să stau cu voi înăuntru? Iaca aici nu plouă și nici soarele, nici vântul nu intră.
– Bucuros, frate! Vino înăuntru și-om trăi împreună că e loc.
Și s-a mutat și iepurele cu culcușul în oală.

Trece într-o zi pe lângă oala-căsuță jupâneasa vulpe și întreabă și ea:
– Casă căsuță, cine stă aici?
– Noi trăim: iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța, și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt surioara voastră mai mare, vulpea. Pentru mine n-o fi loc? A, vai de capul meu, am rămas fără casă!
– Da, este: intra și-i vedea, că pentru oameni buni e loc.
– Mulțumim! Asta am așteptat și eu. Și s-a așezat vulpea în oală și au trăit împreuna multe zile.

Vine lupul nu știu de unde.
Vede oala mare: și-a închipuit c-o fi cineva înăuntru.
– Căsuță, căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, sora vulpe, cu iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt un biet lup fără adăpost. Oare n-o fi chip să stau și eu cu voi? Că bună casă mai aveți!
– Se poate, cum să nu! Ne-om mai înghesui cu toții și ți-om face loc și dumitale.
Și-a intrat lupul în căsuță, și-au trăit împreună.

Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.
Și cum a văzut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuță cu oaspeți înăuntru; și s-a așezat pe ea, ca să se odihnească puțin.
Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc!

S-a sfărâmat în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii.

Machete didactice – „Mănușa” povestea ucraineană

Am revenit la frumosul basm ucrainean. Așa s-a cerut și nu a fost urât. Îmi aduc aminte de povestea asta de când eram copil, atunci când în biblioteca noastră se găseau toate cărțile rusești, care cuprindeau povești ce nu și-au pierdut farmecul nici astăzi. Și cred că nu și-l vor pierde niciodată.

4876fda9d32a57041c4bae0cf7cd1b24-3798491-700_700

 

Pentru că ea nu se mai află în posesia noastră, am căutat-o în mediul virtual și am găsit-o. Am salvat filă cu filă și am tipărit-o într-un format mai mic, adică A5. Atașez fișierul unde o puteți găsi și folosi. Tot aici, în acest fișier, veți găsi o mânușă a personajelor, pe care eu am folosit-o în joaca mea cu copilul. E interesantă, ofertantă și ajută pe micul cititor la înțelegerea narațiunii. Am mai găsit acum pe Didactic.ro, după ce noi am terminat, un fișier foarte frumos, în format PPT, pe care-l atașez.

manusa_ppt

mânușa-personajelor și povestea – fișier Word20170123_2133010003607_akando-classic-white-gloves-logo-20-1

Povestea „Mânușa” este una de nivel I alături de „Ridichea uriașă”, „Căsuța din oală” și are foarte mare trecere la prichindei. Se pot face multe activități pe marginea ei așa cum se poate organiza  o scenetă sau pur și simplu jocuri de rol. Dialogurile îi ajută mult pe cei din grupa mică la însușirea noțiunilor lingvistice, la îmbogățirea și consolidarea vocabularului. Mănușa asta poate fi făcută și din fetru pentru ca mai apoi imaginile laminate, pe care s-a atașat un scai, să se înșiruie pe ea.

Am confecționat și o machetă pentru a fi folosită la activitățile dedicate acestei teme.20170118_161638 20170118_161811

Are o dimensiune suficientă pentru a primi toate personajele în interiorul ei. Acestea vor fi tipărite, laminate și decupate, pentru a fi mai apoi atașate unor bețișoare de lemn. Se pot folosi și acele dar atunci când sunt mai mulți copii mici, unele doamne optează pentru prima variantă.
Am confecționat de-a lungul timpului și personajele din poveste pe care vă invit să le vedeți mai jos.

DSCN5692DSCN5696DSCN5690DSCN5688DSCN5695DSCN5698
Doresc să vă mai aduc în atenție o modalitate pe care copiii o îndrăgesc și anume aceea de a înșirui personajele pe o ață, iar pentru exemplificare voi atașa imagini de la povestea „Căsuța din oală”. Am experimentat-o alături de colegii celui mic, atunci când mergea la grădiniță și mare succes a avut. Le-am agățat între o oală și un copăcel iar acum, la povestea „Mănușa” se pot pune , mai bine spus ața se poate lega între mănușă și un copăcel, tot un copăcel sau mai știu eu ce alt element din pădure.

sdc103891

manusa1

Cei șase s-au speriat, au ieșit afară din mănușă și au tulit-o  în pădure, care încotro. Iar moșneagul s-a apropiat și și-a luat mănușa.
Și-am încălecat pe-o șa…

Later edit: Și a fost lecția. Chiar astăzi, pentru că s-a tot amânat din cauza liberelor venite peste noapte. Dar și în aceste condiții, rezultatul a fost pe măsura pregătirii și implicării. Eu, bucuroasă ca-ntotdeauna că am fost prezentă, chiar dacă nu m-a văzut nimeni. Eu sunt martorul discret! 🙂

Felicitări, dragă Paula!

Machete didactice – „Căsuța din oală”, o alternativă pentru o activitate frumoasă. Fie ea de grad sau Cerc Pedagogic

În mijlocul câmpului ședea o oala răsturnată; și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.

DSCN5704

Iaca trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală.

DSCN5692

„Bună casă e asta”, își zise el. „A cui o fi?”.
– Casă-căsuță, cine stă aici?
Dar nimeni nu răspunde. Se uită șoarecele în toate părțile, însă nu vede pe nimeni. Numai două muște, care veniseră și ele după mâncare acolo, se ridicară în două piciorușe; dar șoarecele nici nu le-a luat în seamă.
„Ia să ma mut eu aici și să stau singur!”. Și s-a așezat șoarecele în oală.
Trece pe acolo o broscuță.

DSCN5696

– Casă-căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, șoarecele! Dar tu cine ești?, răspunde șoarecele din fundul oalei.
Eu sunt broasca! Dacă vrei vino înăuntru și-om trăi împreună. Bun de tot! Iaca că vin și eu.
Și a sărit broasca în oală și a stat cu șoarecele la un loc.
Trece pe câmp un iepure. Și văzând namila aceea de oala răsturnată, s-a oprit și a întrebat:

– Căsuța căsuță, cine locuiește aici?
-Suntem noi: broasca-broscuța, și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt fugarul de peste câmpuri și vai, iepurele. Nu mă lăsați și pe mine să stau cu voi înăuntru?

DSCN5690

Iaca aici nu plouă și nici soarele, nici vântul nu intră.

– Bucuros, frate! Vino înăuntru și-om trăi împreuna că e loc.
Și s-a mutat și iepurele cu culcușul în oală.
Trece într-o zi pe lângă oală-căsuță jupâneasa vulpe și întreabă și ea:

– Casă căsuță, cine stă aici?
– Noi trăim: iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța, și s=șoarecele-șoricelul.DSCN5688

– Dar tu cine ești?
– Eu sunt surioara voastră mai mare, vulpea. Pentru mine n-o fi loc?
– A vai de capul meu, am rămas fără casă!
– Da, este: intra și-i vedea, că pentru oameni buni e loc.
Mulțumim!
Asta am așteptat și eu. Și s-a așezat vulpea în oală și au trăit împreună multe zile.
Vine lupul nu știu de unde.

DSCN5695

Vede oala mare: și-a închipuit c-o fi cineva înăuntru.

– Căsuță căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, sora vulpe, cu iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt un biet lup fără adăpost. Oare n-o fi chip să stau și eu cu voi? Că bună casă mai aveți!
– Se poate, cum să nu! Ne-om mai înghesui cu toții și ți-om face loc și dumitale.
Și-a intrat lupul în căsuță, și-au trăit împreună.

DSCN5698

Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.
Și cum a văzut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuță cu oaspeți înăuntru; și s-a așezat pe ea, ca să se odihneasca puțin.
Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc!
S-a sfărâmat în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii.

P.S. Căsuța a fost tăiată în trei bucăți, ca un puzzle, pentru că așa cerea lecția. Dimensiunea machetelor este: cea mai mică are 50 centimetri iar cea mai mare 90 centimetri.

Machete didactice – „Cine a zis miau?” la o lecție de grad I

Chiar așa! Cine a zis miau?, la o inspecție de grad I. O pisicuță ce numai nu se mai lăsa găsită de un cățeluș curios.

O poveste minunată scrisă de Vladimir Suteev, o poveste a copilăriei mele dar și a multor altor copii. O poveste care face parte dintr-un volum în care găsim mai multe istorioare cu animăluțe, care mai de care mai interesante.

Nu am mai văzut cartea editată, dar știu că cea pe care am avut-o în copilărie era minunată, cu ilustrații ce te făceau foarte curios să afli despre ce era vorba în povestea cu pricina. Am găsit o ecranizare radiofonică, iar lectura este frumoasă, merită a fi ascultată.

Cine a zis miau? – lectură

Am vorbit și eu cu Luca despre personajele acestei povești și activitatea noastră a rămas în amintirea noastră, a amândurora. Am legat de narațiune și onomatopeele, li dacă veți avea curiozitatea să aruncați un ochi peste activitate, veți descoperi lucruri interesante despre acest subiect.

De această dată am fost solicitată de doamna Monica să-i confecționez aceste personaje, întrucât a avut o inspecție de grad 1, iar această inspecție a trebuit dată cu o grupă de copilași ce aveau vârsta de 3 ani. Așadar grupă mică, iar doamnele care lucrează în domeniu știu ce complicat este să ții așa lecții elaborate, cu copilași atât de mici. Complicat, dar nu imposibil!

A trebuit să le confecționez repede – repede, pentru că așa au stat lucrurile, iar după ce am vorbit la telefon și am înțeles de ce anume avea nevoie, am trecut la treabă.

Mi-au ieșit toate, din prima, fără a fi trebuit să repar sau să refac vreuna dintre ele, ceea ce pentru mine înseamnă că energia pozitivă a fost prezentă, iar bunele intenții s-au regăsit de ambele părți.

Au prins viață, una câte una, toate personajele poveștii:

cățelușul curios

DSC_2543

broscuța, peștișorul, cocoșul și pisica

DSC_2549DSC_2545

DSC_2548

dulăul, șoricelul și albinuța

DSC_2546DSC_2544DSC_2547

Fiecare a avut câte ceva de spus, chiar și peștișorul 🙂

DSC_2533DSC_2534DSC_2535

Peisajul a fost completat de o căsuță și de un gard. Odată ce toate personajele au prins viață, iar ambientul a fost realizat și el, totul a decurs normal. Am vorbit cu doamna Monica, după lecție, iar ceea ce am auzit m-a bucurat foarte mult. Copiii au fost atât de încântați de aceste machetuțe, încât le-au putut manevra, așa găsindu-și și ei loc în povestea de față.

Mai este nevoie de vreun comentariu?

DSC_2550

Machete didactice – Machete pentru scenete * Iepurele şi broasca ţestoasă

DSC_6413

Iepurele şi broasca ţestoasă :
Un iepure care privea mersul leneş al unei ţestoase îi spuse acesteia în glumă:
– Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede?
Ţestoasa încuviinţă.
A doua zi, dis-de-dimineaţă, veniră la locul hotărât pentru începerea cursei. Multe animale voiau să privească întrecerea şi aşteptau cu nerăbdare.
Domnul Şoarece trase o linie roşie pentru start şi Veveriţa dădu semnalul de plecare cu un fluier.
Iepurele porni val-vârtej, iar ţestoasa încetinel, după cum îi era felul.
Cum o luase cu mult înaintea ţestoasei, iepurele se aşeză să mănânce câţiva morcovi proaspeţi.
În timp ce mânca, trecu şi ţestoasa, asudată, dar hotărâtă să nu se dea bătută.
Iepurele mai alergă un pic şi, în dreptul unui sat, se aşeză sub un copac să se odihnească.
Târziu, ţestoasa îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fără să se oprească.
Iepurelui i se făcu somn.
Îşi spuse:
– Soarele ăsta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Ţestoasa e înceată şi voi avea timp s-o întrec!
Când se trezi, văzu că se lăsa noaptea.
Sări ca ars şi porni pe urmele ţestoasei.
În depărtare, o văzu cum trece linia de sosire şi câştigă întrecerea.
Toate animalele au aplaudat-o.
I-au dat apoi o cupă, ca unei mari câştigătoare.
Iepurele a ajuns târziu, obosit şi ruşinat, tocmai el, care credea că este cel mai bun alergător.
Aşa a aflat că străduinţa este un dar nepreţuit şi a îmbrăţişat broasca ţestoasă pentru a o felicita.

 
DSC_6414DSC_6415DSC_6417padure 4padure 5

Nimic în lume nu va depăşi stăruinţa. Nu talentul; nu e nimic mai obişnuit decât un om care posedă talent, dar nu are succes. Nu geniul; genialitatea nerăsplătită e aproape proverbială. Nu educaţia; lumea e plină de oameni educaţi şi superficiali. Doar stăruinţa şi hotărârea sunt omnipotente. ( Calvin Coolidge )

Activităţi educative copii – Machete pentru scenete * Cine a spus miau? Vorbim despre onomatopee

Imagine

Printre primele lucruri pe care le învăţăm în fragedă pruncie sunt sunetele pe care le imită animalele. Aceste cuvinte se numesc onomatopee.

Am găsit cu mult timp înainte de a aborda acest subiect, în amănunţitele mele căutări, un material foarte nostim, în care se arată că sunetele scoase de animale diferă de la o limbă la alta. Le-am păstrat şi iată că le-a venit rândul!

Însă incursiunea noastră în lumea onomatopeelor a început cu citirerea minunatei poveşti „Cine a spus miau?” de V Suteev . Este o carte foarte dragă mie, pentru că în copilaria mea a fost citită de nenumărate ori şi pentru că am un regret enorm, neştiind unde s-a rătăcit.

Dar pentru a putea discuta despre această temă, am printat povestea (am găsit o variantă foarte prost scrisă, cu o mulţime de greşeli) după ce am corectat-o și am făcut şi o fişă de lucru pentru Luca.

Doresc să spun că băiatul a fost extrem de încântat de povestea în sine, amuzat pe alocuri de comicul situaţiei.

ImagineImagine

După ce a fost lecturată povestea, Luca a lucrat cu o machetă pe care am făcut-o în acest sens. Au trebuit puse personajele în ordinea intrării lor în naraţiune, iar pe marginea fiecăruia s-au făcut mai multe comentarii şi remarci. O activitate antrenantă, privită ca un joc şi ca un moment de respiro dinaintea scrisului.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

ImagineImagineImagine DSC_5097 DSC_5098

Precum se vede în imaginile de mai sus, am confecţionat cele 8 machete pentru personajele prezente, iar pe lângă ele am făcut un ambient, adică o casă şi un gard. Am încercat să le integrez cât mai fidel în poveste şi recţia lui Luca mi-a spus că am reuşit. Dimensiunea machetelor este cât o foaie A4, cu excepţia Dulăului şi evident, a casei. Sunt foarte migăloase şi greu de realizat, însă la final a meritat osteneala.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Dimensiunea postamentului este de 2 metri lungime şi 50 centimetri lăţime şi se poate aşeza în funcţie de spaţiul avut. După ce Luca a reconstituit povestea cu ajutorul machetelor, a trecut la citirea onomatopeelor scoase de animalele din alte ţări. A fost mare haz şi mare zarvă! Dealtfel, voi ataşa acest fişier pentru a vă convinge şi voi ce presupune lecturarea acestora.

ImagineImagineImagine

Fise onomatopee

La final, s-a completat un set de fişe în care, pe marginea poveştii s-au răspuns la nişte întrebări. Acestea cuprindeau mai multe capitolele învăţate până acum şi anume: Sinonime şi antonime, folosirea corectă a semnelor de punctuaţie,  scrierea corectă a numărului de vocale şi consoane dintr-un cuvânt, scrierea unui text de 6-7 rânduri folosind şi câteva cuvinte date. Găsiţi mai jos şi acest fişier în caz că sunteţi curioşi să vedeţi cum arată.

Fise lucru ,,Cine a spus miau ? „

Frumos, antrenant, inedit! Încercaţi. Merită!

Machete didactice – Căsuţa din oală /nivel 1

Într-o zi, un şoricel găsi în pădure o oală. Se uită la ea și se gândi:  „Ce  bună  ar  fi  această oală să-mi devină  căsuţă!”.

Nu după multa vreme veni şi o broscuţă, care deveni la rândul ei, locatar al oalei.

Cei doi se înţelegeau foarte bine iar oala se dovedea a fi o căsuţă perfectă pentru ei. Dar nu dură mult şi  apăru şi un iepuraş, care deveni, și el, locatarul casei.

Și tot așa, numărul lor spori odată cu venirea unei vulpiţe,

……a unui  lup

şi a unui urs. Numai că, oala nu era aşa încăpătoare încât pe  lângă  toţi ceilalţi să mai încapă  şi un urs.

Dacă la început când a fost găsită, oala arăta aşa,

ursul nemaiavând loc în interiorul căsuţei s-a hotărât să se cocoaţe pe ea.

În acea clipă casuţa s-a crăpat sub greutatea lui. 🙁

Şi iată cum,  în  loc  să  aibă  un  acoperiş  deasupra  capului,  au  rămas  toţi  fără  casă!

Machetele  prezentate  mai  sus  au  fost  suficient  de  mari  să  acopere  un  perete  de  6  metri  lungime. Pe  lânga  personajele  din  poveste,  am  completat  tabloul  cu  un  copac,  o  veveriţa,  mai  multe  păsărele,  nori  şi  un  soare,

Copiii dintr-o grupă mică au avut ca prieteni aceste minunate personaje şi  întamplările  lor!

Machete didactice – Animale din pădure

Animalele se regăsesc în multe poveşti pe care copii le îndragesc. Şi nu numai ei. Aventurile prin care trec sunt ascultate cu mare atenţie iar deznodământul este,de cele mai multe ori, fericit.

Am făcut câteva machete reprezentând animale din pădure, la cererea unei doamne educatoare ce-şi desfăşoară activitatea la o grădiniţă dintr-un sat sucevean.

Ca în cele mai multe grădiniţe din mediul rural, grupele sunt combinate, iar cea din faţa copiilor trebuie să de-a dovadă de multă pricepere pentru a ţine atenţia vie, în acelaşi timp şi unui copil de 3 ani dar şi unuia de 6 ani.

D-na la care eu fac vorbire, Paula se numeşte, a reuşit să aibă o prezenţă aproape completă în ciuda acestui „impediment” al vârstei şi, datorită implicării, copiii nu lipsesc, decât din cauze medicale.

La solicitarea ei au prins contur o broscuţă modernă, un iepuraş fermier, o vulpiţă şireată, o veveriţă roşcovană, un lup(dar nu fioros!), un şoricel timid şi doi ursuleţi năzdravani.

padure 1padure 2 padure 3 padure 4 padure 5 padure 6 padure 7

Am încercat ca figurinele să fie cât mai vesele şi cât mai colorate.

Vă rog să le priviţi şi, dacă o să zâmbiţi, înseamnă că este ok!