machetedidactice.com

Cum este posibil ca Ministerul Educației să dea girul unor asemenea manuale?

Astăzi, după prânz, m-am întâlnit cu o doamnă învățătoare pentru a stabili niște detalii legate de un material pe care dorește să-l folosească la o lecție. E o veche colaboratoare cu care, de-a lungul timpului, am realizat materiale minunate, lecțiile realizate fiind de un real succes în rândul copiilor, dar și a celor veniți în inspecție.
Mi-e dragă doamna Alina pentru că are o aură de pozitivitate și bucurie, har și empatie, atribute fără de care nu poate exista un dascăl.
Și stând noi la o cafea și o limonadă am ajuns la un moment dat să vedem ce text are în program, cel care urma în programă pentru a fi adus în atenția copiilor.

Am deschis cartea și, ce să vezi, textul cu pricina se numește „Povestea mărului”, o legendă după autoarele manualului, care nu este nimic altceva decât „The giving tree” al lui Shel Silverstein, adică „Pomul cel darnic” tradus la noi.


O poveste extraordinară, una dintre cele mai minunate povești din câte există, plină de învățăminte și, de neuitat.

M-am uitat, stupefiată de această constatare, pentru că știu povestea asta pe de rost, atât de tare mi-a mers la suflet atunci când am descoperit-o că am cărat-o cu mine peste tot, chiar și în Anglia, pentru a o afla și Răzvan și a o analiza împreună, la fel cum am făcut cu Luca.

„Copacul cel darnic”, poate cea mai impresionantă carte citită vreodată

 

Am adus-o în fața multor copii, la atelierele pe care le-am făcut și am amintiri neprețuite.

O poveste de citit în toate etapele vieții

 

A fost lectura pe care eu am adus-o în atenția colegilor lui Luca, într-o săptămână de Școala altfel.

Ziua patru la „Școala altfel” – activitate integrată „Copacul cel darnic”

Și acum să o găsesc legendă, într-un manual de clasa a IV-a, tradusă într-un mod execrabil?

Cum adică:

Mer, din păcate nu mai am nimic să-ți ofer. Doar rădăcinile mele care sunt acum bătrâne.

Dar rădăcinile unui copac stau afară din pământ? Cum să se întindă pe ele? Ce să priceapă copilul din propozițiile așa traduse și aduse în fața cititorilor de clasa a IV-a, unii care vin la școală după doi ani de pandemie? Unii dintre ei nu au deschis nici un calculator, telefon pentru că nu le aveau, alții abandonând de-a dreptul școala.

Sunt așa de furioasă și dezamăgită! La șirul destul de lung al dezamăgirilor legate de școală se mai adaugă și aceasta, al furtișagului, pe față, girat de Ministerul Educației, cel care trebuie să se ocupe de cu totul altfel de acțiuni.
Păi dacă la nivelul acesta se întâmplă așa ceva, te mai poate mira ceva?
Ce-i învățăm pe acești copii, că nu contează nimic și că poți traduce pe cine vrei transformând textul respectiv într-o legendă? Dar nu mai erau legende ori povești de adus în atenția copiilor?

Din cele șapte doamne care și-au pus semnătura pe acest manual nu a avut nici una mustrări de conștiință că a transformat o strășnicie de poveste, celebră de altfel, într-un text de o calitate mai mult decât îndoielnică?

Mă „bucur” că există atâta exigență la inspecțiile pe care le faceți prin școli și grădinițe, în locul celor inspectați mai bine v-ați trece pe voi în capul listei pentru că acolo este cea mai mare nevoie.

Restul, mergem mai departe, încercând să fim dacă nu mai buni în fiecare zi, măcar cinstiți, onești și determinați în a ne educa copiii nu de alta, dar nu rămânem veșnic tineri.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: