machetedidactice.com

Când primăvara îți vorbește așa cum nu a făcut-o niciodată

E în sfârșit primăvară și în pătrățica mea. Cu tot ce înseamnă ea de la grade multe în termometru la o explozie de culoare și verde.
Verde de viață.
Verde de crud.
Verde de dorințe neîmplinite.
Mă plimb ore în șir, îmbrățișând o carte, și alternând cititul cu adulmecatul pentru că asta fac; adulmec toate aromele pe care primăvara mi le pune în față. Ori la nări.
De multă vreme nu ratez ecercițiul de a urmări și ascula icnetul unei noi vieți. Dar nu la cuvântătoare ci la necuvântătoare. E ceva ce nu poți descifra din limbajul sunetelor pe care le scoate un mugur atunci când plesnește pentru că nu mai are loc în teaca lui. Fascinația acestor sunete este ceva de care nu mă pot lipsi și cât ține acest ritual, caut să-l aud din mai multe părți. Pentru că mugurii nu plesnesc oricum ci pe tonalități, în funcție de copacul care-i găzduiește.

Toată flora asta spontană, cea sălbatică de care n-are nimeni grijă, se înfoaie pentru a fi admirată, iar atitudinea ei este justificată. Cu cât sunt floricele mai mici cu atât sporește misterul.

Am avut parte, tot astăzi, de o îndepărtare a cuiburilor de ciori, pentru că de la geamuri puteai admira multe cuiburi, propritarii fiind foarte zgomotoși încă de când soarele răsărea. E o atmosferă pe care, în multe zile, nu o poți gestiona, zgomotul având ceva sinistru. Am urmărit, în timp ce ștergeam geamurile, că așa se face înainte de sărbătoarea de Înviere a Domnului, desfășurarea de forțe a ciorilor a căror cuiburi se aflau în pericol. Nu știu dacă în cuiburi erau pui, însă mizeria pe care o fac nemaivorbind de zgomot este de nesuportat.

E o primăvară minunată pe care o apreciez și mai mult având în vedere tot ce se petrece pe lângă mine. Atmosfera de acum e prețioasă, plină de vitalitate și noi începuturi. Nu știu dacă pot avea și eu noi începuturi majore însă încerc să duc la un nou nivel ceea ce ține de mine și existența mea. Ce va urma, poate ști cineva?

Lasă un răspuns