Se apropie vacanța de primăvară, cea în care vom sărbători Sărbătorile Pascale. Zilele din urmă, chiar și asta, au fost unele în care liceanul a venit cu tot soiul de vești de la colegiu. Bune, toate!
Rezultatele obținute de el la olimpiadele la care a participat, dar și la alte concursuri au venit să răsplătească efortul depus. A căpătat o încredere și un zâmbet care spune tot. Era și cazul după o perioadă a gimnaziului care a fost oribilă.
Oribilă din multe puncte de vedere pentru care nu sunt acum pregătită să detaliez. Sunt multe de spus și analizat și ele nu reprezintă doar închipuiri de-ale mele ci fapte reale. La cum s-au desfășurat lucrurile a fost nevoie de o perioadă de recuperare iar ea nu s-a încheiat nici astăzi, înțelegerea și vindecare fiind într-un proces continuu.
Mă doare sufletul pentru o parte dintre copiii de acolo, de starea pe care vor trebui să o gestioneze și de provocările cărora vor trebui a le face față. Mă refer la copiii care sunt echilibrați și motivați, bine crescuți și liniștiți cărora mulți dintre adulții de acolo nu știu a le răspunde. Va veni vremea când voi putea să detaliez ce și cum s-a petrecut și de ce nu se schimbă nimic nici la ora actuală.
Evoluția copilului a arătat că problema nu era la el/noi (pentru că am fost socotită o mamă bună, dar un părinte greu de tolerat prin rostirile pe care le-a făcut) schimbarea colectivului aducând cu ea starea mult dorită.
Proiectele școlare realizate alături de dascăli pasionați au avut sorți de izbândă și ce-i mai dulce ca gustul reușitei?!
Nimic nu e mai dulce pentru că dacă totul e făcut pe forțe proprii, fără minciuni, prosteli și prefăcătorii atunci nu există dubii și nici comentarii.
Poate or mai fi, însă a ajuns la stadiul la care nu le mai aude.
Zilele trecute mi-au apărut câteva imagini cu el de când era mic, alături de fratele lui și mă gândeam că e bine și că am reușit să ne păstrăm echilibrul chiar dacă nu a fost ușor și-mi doresc ca așa să fie în continuare, ei având sprijinul meu total și necondiționat.
Anii trec repede, nici nu știm cum și când și ne trezim că ei pleacă însă în mintea noastră, de mame, ei tot forma copiilor mici o au.
Acum sunt altele problemele lor, noi privind și bucurându-ne de cum au crescut și s-au dezvoltat. Și dacă-i sănătate și liniște, mergem pe drumul nostru căutând să fim o variantă mai bună de la zi la zi. Și, în multe zile, ne ies experimentele. Zău!