Țin minte că am notat pe undeva, dar nu-mi amintesc unde că am fost nebună de cap zilele astea, că Împăratul Portugaliei de Selma Lagerlöf a ajuns la mine la recomandarea unei prietene la care țin foarte mult și de ale cărei recomandări literare țin seama. Am pus-o în coșul de cumpărături și de îndată ce a ajuns acasă am ales s-o citesc. Sunt unele cărți care imediat ce ajung în brațele mele se țin scai pentru a fi citite și nu știu din ce raționament dau curs acestei stări pentru că sunt multe altele, cu recomandări bune, care așteaptă rușinos de mult, unele dintre ele bătând recorduri de ani. În fine, am luat-o cu mine la plimbare și ce-am descoperit mi-a fost pe plac bucurându-mă că am dat curs instinctului de a nu o pune în așteptare.
M-a muiat complet începutul, atmosfera în care am ales să întru în poveste contribuind din plin la asta, sunt sigură! Mă leagă amintiri frumoase de Selma Lagerlöf și nu doar în ceea ce privește literatura pentru copii, cea pe care am parcurs-o și alături de fiii mei ci și în ceea ce privește literatura pentru adulți.
Este o poveste frumoasă și tristă despre dragostea lui Jan pentru fiica sa Klara Gulla. Povestea este despre oamenii din Askedalarna, în Värmland, mai ales despre Jan și Katrina din Skrolycka și singurul lor copil Klara Fina Gulleborg, dar este și povestea lui Erik din Falla, singurul care s-a comportat decent cu familia lui Jan.
Jan din Skrolycka este un bărbat căruia, până la nașterea fiicei sale Klara Fina Gulleborg, i-a păsat câtuși de puțin de ceea ce se întâmplă în viața lui. Acest lucru se schimbă atunci când se naște Klara Gulla. Pentru prima dată în viață, Jan din Skrolycka experimentează dragostea adevărată, când fiica sa nou-născută este pusă în brațele lui.
Începe să trăiască ca un tată mândru, nu doar ca un fermier obișnuit.
O iubește pe Klara mai mult decât orice altceva pe lume. Klara este frumoasă și foarte inteligentă.
Dacă au probleme, ea știe întotdeauna cum să le rezolve.
Într-o zi a venit vestea că părinții trebuiau să plătească pentru coliba în care locuiau și au fost necesare 200 de coroane pentru ca ei să rămână în ea. Au avut termen două luni. Klara cere să meargă la Stockholm pentru a câștiga banii. Părinții sunt de acord și după câteva zile coboară la debarcaderul de unde pleacă barca.
Când Klara Gulla este forțată să călătorească la Stockholm, Jan nu poate să gestioneze lipsa ei. Își iubește atât de mult fiica încât o ia razna.
Klara trimite scrisori, dar nu bani, iar părinții sunt foarte dezamăgiți.
La 1 octombrie, când a venit scadența, Riksdag Karl Karlsson sosește la Storvik și spune că a primit banii și o scrisoare de la Klara. În scrisoare se menționează că nu a reușit să strângă atât de mulți bani în scurt timp fiind nevoită să-i împrumute. De aceea nu poate veni acasă având de lucrat pentru a da datoria înapoi.
Timpul trece și Klara care este plecată de aproape un an, nu trimite nici o scrisoare părinților atunci Jan începe să creadă, tot mai tare, că ea a devenit împărăteasa Portugaliei. I se accentuează acest sentiment în momentul în care Erik Falla moare în urma unui accident în pădure, unde un copac cade peste el.
Jan primește moștenire de la văduva îndurerată o șapcă și un baston aceasta neavând curajul de a i le da ginerelui ei, așa cum le primise soțul ei de la socrul său.
Se întoarse să plece, când deodată se opri.
– Ascultă aici, Jan, ia mata bastonul și cascheta. Vreau să rămână în mâna unui om bun și devotat. Mi-e teamă să mă întorc acasă cu ele. Ar putea să mă oblige să i le dau lui Lars. Ia-le, să-ți aduci aminte de bătrânul tău stăpân, care și-a vrut mereu binele.
Plecă, dreaptă și mândră, și Jan rămase locului cu bastonul și cascheta în mână.
Nici nu pricepea bine cum se întâmplase. Niciodată nu i-ar fi putut trece prin minte c-o să-i facă o asemenea onoare. Însemna oare, că acum aceste comori de familie erau proprietatea lui?
Dar găsi imediat explicația. Klara Gulla era la mijloc. Stăpâna din Falla știa că el o să fie înnobilat și că atunci nimic nu va fi prea scump pentru rangul lui. Chiar așa, dacă bastonul ar fi fost din argint și cascheta din aur ar fi fost și mai potrivite pentru tatăl Klarei Gulla. (pagina 106)
Jan se plimbă cu ele și se comportă ca un împărat al Portugaliei. Reușește să-i convingă pe unii că a devenit împărat, dar cei mai mulți oameni din ținut cred că a luat-o razna. Majoritatea oamenilor știu că Klara nu a devenit împărăteasă, ci prostituată.
În cele din urmă, Lars Gunnarsson ia șapca și bastonul de la Jan. El este ginerele lui Erik Falla și știe că nu s-a grăbit să-și ajute socrul atunci când a căzut copacul peste el.
Jan se resemnează crezând că a făcut ceva pentru a o supăra pe Klara și începe să trăiască din nou ca de obicei. Cu toate acestea, el primește bijuteriile când Lars moare într-un accident.
După câțiva ani, Klara se întoarce și este foarte surprinsă că toată lumea o numește Împărăteasa. Se supără pe tatăl său pentru că și-a imaginat așa ceva. Intenționa să-i ia pe ambii părinți la Stockholm pentru a le putea oferi o casă bună, dar în situația dată nu vrea să-l ia pe Jan cu ea. Se hotărăște să fugă cu mama sa, trimițându-și tatăl să rezolve niște treburi, dar când barca cu aburi se pregătește să părăsească debarcaderul, Jan vine în fugă. Le vede pe cele două la bord și se aruncă după ele pentru a li se alătura însă aterizează în apă și se îneacă.
Desigur, Klara și mama ei nu mai puteau pleca acum, trebuind a găsi trupul tatălui și a-l îngropa. Amândouă au stat pe pod să vadă când scot trupul lui Jan din apă, dar cum acesta nu este găsit, Katrina nemaisuportând, se duce acasă la Skrolycka. Klara, însă, rămâne într-o stare de confuzie și frică. Îi este frică de ce poate face Jan dacă nu este găsit și îngropat. După aproximativ o săptămână, Klara primește un mesaj că mama ei este pe moarte și se îndreaptă spre Skrolycka. Katrina spune că Jan o cheamă și după o vreme moare. În cele din urmă reușesc să-l scoată pe Jan din apă fiind îngropați împreună.
Împăratul Portugaliei este o poveste destul de lungă având descrieri lungi multe despre lucruri lipsite de importanță. Dar, poate, fiind o poveste scrisă la începutul secolului XX nu e de mirare că este așa. Selma Lagerlöf descrie cu atenție toate evenimentele așa cum descrie în detaliu toți oamenii care fac parte din ea iar asta pe mine m-a ajutat să-mi pot imagina mediul și situația socială în care Jan a locuit cu familia sa.
Ceea ce face cartea mai lizibilă este modul in care descrie Selmei Lagerlöf relația dintre tată și fiică. Jan în Skrolycka și Klara Gulla sunt personajele principale. Katrina este ca un personaj secundar.
Autoarea descrie viața unei familii sărace, și relația dintre tată și fiică, respectiv relația dintre mamă și fiică. Ce mi-a mai plăcut a fost detașarea cu care a privit Katrina boala soțului ei nefiind prinsă de anxietate. Sau nu a vrut să le arate altora… cine ar putea ști? În orice caz, era o femeie puternică.
Mi-a plăcut mult pentru că știu ce a simțit Jan și eu fiind părinte, adoptând în ceea ce-i privește pe fiii mei comportamente asemănătoare lui. M-a durut nebunia și neputința lui, așa cum m-a întristat comportamentul Klarei Gulla, dar și finalul poveștii pe care mi l-aș fi dorit diferit. Nu radical, dar diferit.
Spor la ce mai citiți!
