Învățarea de acasă a adus multe provocări pentru părinți, cei care trebuie să susțină copilul în acest proces anevoios și de lungă durată al educației. Dacă înainte de pandemie, orele de curs aveau loc exclusiv la școală, activitățile extrașcolare petrecându-se în alt cadru, vezi cluburi, ateliere ori afterschool-uri acum ele se petrec acasă. Atunci, de procurarea materialelor care erau necesare confecționării anumitor proiecte se preocupau cei de acolo, părinții plătind sumele aferente acestor activități. Acum, tot acest proces trebuie să fie susținut exclusiv de adultul care locuiește sub același acoperiș cu copilul.
De multe ori, realizarea unui proiect trebuie să aducă multă bucurie, freamăt, căutări, rezultatele obținute reprezentând a sumă de activități care acoperă o paletă largă de abilități fie că sunt motrice, lingvistice ori de altă natură. Proiectul aduce cu el învățare, momentele în care el se realizează însumând aflarea de cunoștințe noi care vin să le completeze pe cele vechi mărind aria de cunoaștere și înțelegere a unor fenomene.
Pentru ca un proiect să se poată realiza, exceptând forma lui virtuală, trebuie ca cel care dorește să-l facă să aibă la îndemână instrumentele necesare creării lui. Și aici vorbim de multe materiale, începând de la hârtie albă ori colorată, cartonată ori gofrată și lista este atât de lungă necesitând multe pentru a o scrie. Dar sunt convinsă că știți despre ce vorbesc.
Mulți părinți au o stare de enervare majoră atunci când școlarul rostește proiect, disconfortul fiind greu de gestionat pentru mulți dintre adulți. Pentru că asta înseamnă o mare bătaie de cap și căutarea unei rezolvări.
Doar că, proiectele acestea înseamnă altceva și dacă adulții ar sta puțin, și-ar trage respirația pentru a se calma lucrurile ar sta complet, dar complet diferit. Fiecare are prin casă tot soiul de chestii care, cu puțină creativitate, se pot transforma. Problema mare este dacă nu-i creativitate, că de timp, cel care lipsește tuturor, se aranjează el dacă reușim să ne stabilim altfel prioritățile.
Și așa se apelează la ajutor. Nu știu dacă este corectă abordarea mea, dar cred că nu contează cine face materialele (mă refer la machete nu la disertație) atâta vreme cât tu le folosești și le prezinți precizând acest lucru. Iar dacă școlarul le confecționează având alături un sprijin, treaba este și mai clară, învățând în timpul procesului de concepție.
În ceea ce mă privește, este o plăcere și o provocare să dau curs acestor cereri, de fiecare dată colaborând, de la distanță, cu cel care solicită materialul meșterit.
Așa s-a întâmplat și în cazul în care s-a cerut un material despre centralele electrice iar eu am pus toată pasiunea și determinarea pentru a veni în întâmpinarea acestei cerințe.
Iar macheta pe care am propus-o a fost una foarte simplă, dar de mare efect. Am folosit materiale diverse de la polistiren, carton ondulat, hârtie cartonată în diferite nuanțe de maro până la figurine de polistiren.
Atașez și tiparul pentru a putea construi turbina eoliană precum și instrucțiunile aferente.
Instrucțiuni confecționare turbină eoliană din hărtie
Tot ce vă pot îndemna să faceți este să alocați timp copiilor și să-i sprijiniți nu doar financiar pentru că în economia dezvoltării unui copil timpul petrecut alături de părinte/părinți este esențial. Poate că nu vă veți da seama de acest lucru acum, când ei sunt mai mici, dar, credeți-mă, ca mamă de doi știu ce vorbesc pentru că am participat efectiv și constant la toată formarea lor.
Spor la învățat și meșterit!