De obicei, atunci când mă întâlnesc cu copiii caut să îmbin în activitățile pe care le propun și o învățare care presupune, de cele mai multe ori și scris. Fișele pe care le pregătesc sunt menite pentru a puncta informațiile cele mai importante, așa ele având parte și de un instrument vizual, pentru că sunt mulți copiii care rezonează mai bine la acest mod de învățare. În funcție de subiectul analizat, scrisul ocupă timp diferit, dar fiind însoțit de imagini desenate, experimente și multe explicație nu pare obositor ori respingător. Am exemplificat acest lucru la fiecare subiect pe care l-am dezbătut alături de copii iar asta se găsește pe paginile acestui blog dacă sunteți curioși să le căutați.
De data aceasta, la ultima întâlnire am ales să elimin scrisul, asta și pentru că cei mici tocmai dăduseră evaluarea de clasa a IV-a și erau obosiți.
În ultimul an și jumătate școala a fost așa cum nu eram obișnuiți a fi, pandemia scoțând la iveală o serie de abordări care nu erau străine, dar despre care lumea se ferea să le rostească cu voce tare.
Cred că tot ce putem face mai bun este să alocăm mai mult timp activităților de învățare, oriunde s-ar desfășura ele și orice subiect ar aborda pentru că dacă vom continua să criticăm fără să facem nimic, nu rezolvăm nimic, nu înaintăm din contra ne afundăm și mai tare. Trebuie să ne implicăm cu bune intenții și bucurie, pasiune, devotament pentru că dacă fiecare face acest lucru în pătrățica lui situația nu are cum rămâne așa.
Acestea fiind spuse, m-am prezentat la întâlnirea cu copiii având la mine un craft de realizat și multe alte jocuri despre care știam că sunt preferate de cei mici.
Pentru craft am pregătit ramele pe care am conturat un vitraliu, invitând participanții să de-a frâu liber imaginației, colorându-le așa cum doresc.
A fost o atmosferă altfel, pentru că în timp ce pictau subiectele despre care discutau alunecau în direcții diferite, de la cum a fost la evaluare, ce se petrece la școală alături de doamne, cum sunt colegii, ce și-ar dori, ce merge, dar mai ales ce nu merge în această perioadă. E important ca ei să fie ascultați, să li se cunoască părerea pentru că fiind parte integrantă a acestui proces trebuie de ținut seama și la părerile lor. Iar ele pot fi foarte importante, aducătoare de soluții.
Știți ce tihnă s-a așternut peste sufletele noastre și ce inspirat au venit culorile pentru a ne arăta nuanțele sentimentelor!
După ce toate sticlele au fost pictate, cât timp se uscau noi am trecut la un joc pe care l-am propus copiilor. Am făcut o machetă fagure în interiorul căreia am pus câteva provocări. Copiii au avut la dispoziție niște săgeți (așa cum sunt la jocul darts).
În interior am avut puse câteva etichete. Una era „Întreabă un coleg”, a doua era „Întrebări de cultură generală” iar a treia „Ghicitori”. Pe machetă am mai pus și trei figurine ilustrate pe care dacă le nimereau copiii, primeau premiul instant. Dar n-am specificat ce era ca premiu; ei bine, am pus pliculețe cu miere de la Moș Costache.
Și a început joaca, nu lipsită de frământări, care câștigă cele mai multe pliculețe. Și erau de unde pentru că am pus la bătaie 2 cutii.
Pentru a destinde atmosfera am pregătit niște exerciții de dicție care au adus cu ele multă veselie și râsete sănătoase.
După ce s-au plictisit, am jucat Pictureka, un joc extrem de îndrăgit de ei pe care-l cer de fiecare dată.
Când s-a făcut prea-plinul și de Pictureka, am trecut la un joc de memorare.
Cam așa am petrecut într-o după-amiază în care ne-am jucat cu mic cu mare, relaxându-ne. Poate vă facem poftă și vă molipsiți.
Copilul din tine, adult fiind, trebuie să existe mereu și atunci când este de joacă, asta să facă.
