Joi dimineață.
Ora 7 și oleacă.
Testul doi de salivă e pe cale să înceapă.
Se scuipă în plic și mi-e îmi vine să-mi vărs mațele. Nu mi-e scârbă de rahat, muci și chiar de vomă, dar de scuipat într-un plic, da! Cu greu îmi stăpânesc reflexul de a nu voma. Chiar și acum când scriu mă încearcă același sentiment.
Dar merg mai departe pentru că așa spune conștiința.
Rup, asamblez, amestec.
Termin testarea și merg mai departe. Am de pus pachetul pentru școală și apa aferentă. Trec minute bune, nu știu exact câte. Din când în când mai trag un ochi la test ca nu cumva să tragă cineva linii care n-au ce căuta acolo.
Se îmbracă liceanul și e gata de plecare către școală. Și eu sunt gata și mai arunc un ochi pe fereastră să văd dacă mașina nu are pături noi de zăpadă pe ea. Și nu are, am scăpat!
Înainte de a ieși din casă se face fotografia testului. Nu pare prea concludentă, dar asta este, de azi trebuie trimisă ca dovadă.
Ajungem repede la școală, nu mai e așa aglomerat, nu am idee de ce. În mașină, domnul ministru Rafila ne zgârie urechile cu niște declarații abracadabrante. Oare a câta serie?!
„Pentru mine surprinzător de mare rata de teste fals pozitive. Testele fals negative – acolo înţeleg, dar pentru testele fals pozitive nu prea înţeleg. Cred că mai sunt încă probleme în obişnuinţa de a lucra cu aceste teste şi chiar de a le interpreta. Ele au un interval, de exemplu, de citire a rezultatului între 15 şi 30 de minute. Vă dau un exemplu concret: dacă depăşeşti intervalul de 30 de minute şi apare linia aceea, el de fapt nu este un test pozitiv, dar poate că părinţii încă nu ştiu. Sunt lucruri care mai trebuie studiate. Oricum, faptul că totuşi am găsit nişte persoane pozitive, nişte copii pozitivi, înseamnă 16 copii care nu au mai transmis boala colegilor lor şi lucrul ăsta este foarte important”, a spus domnul Rafila, prof. univ. dr. Alexandru Rafila așa cum a cerut să fie semnat noul ministru.
Asta în condițiile în care testele din şcoli sunt insuficiente chiar și pentru administrarea din prima zi a săptămânii, luni, 13 decembrie, conform datelor transmise de inspectoratele școlare județene, precizează Ministerul Educaţiei.
Deci, luni există posibilitatea ca ceea ce am început săptămâna trecută să intre într-o pauză, până când se vor livra loturile următoare.
Eu am făcut ambele teste, așa cum s-a cerut, chiar dacă primul dintre ele n-a interesat pe nimeni în afară de noi. Am considerat că e de datoria mea, liceanul fiind vaccinat cu ambele doze, în ianuarie urmând a face boosterul pentru că așa cere protocolul.
Doar că modul cum arată rezultatele acestor teste lasă o umbră de îndoială asupra calității lor. Și vine imediat întrebarea: cine răspunde de risipa asta de bani publici? Sau mai bine: Va răspunde cineva de această risipă de bani publici? Răspunsul este cumva lesne de intuit pentru că istoricul situațiilor în care banul public a fost risipit arată că nu, nu a răspuns nimeni.
Liceanul a rămas la școală și eu am revenit la treburile mele, pentru că aveam de onorat niște proiecte, termenul limită fiind chiar astăzi. Și când lucram eu mai cu spor bip-bip telefonul. Aflam că a apărut o durere de gât, inexplicabilă și o înțepenire a lui. Dar nu durerea a fost problema și gestionarea ei, așa că s-a venit acasă. Un unguent, un antiinflamator, căldură și o ceașcă cu ceai a mai diminuat disconfortul.
Restul zilei a fost unul lin, cu bucurii vizuale și auditive, pentru că zăpada căzută a scos copiii afară. Mi-era dor de astfel de scene.
Pe înserat a sosit și curierul care a livrat o comandă așteptată. Tristețea a fost atunci când am constatat că din colet lipseau niște titluri semn că s-au epuizat între timp.
Și așa, a mai trecut o zi. E minunat că a fost una bună, fără vești rele, iar noi în formulă completă. Sper că și la voi e la fel.
