machetedidactice.com

Când rutina te ajută să mergi mai departe. Calendar de Advent pentru un licean

Afară ninge. De dimineață, cu fulgi când mai mărunți când mai dolofani. Mai mult mai mărunți, care au apucat să dantelărească brazii și teii, dudul, liliacul și oțetarul din fața geamului. Croșet e ghemuit în ungherul lui și nu știu dacă mai trage câte un ochi la fulgii care dănțuie pe lângă el. Îmi vine să-i pun o păturică și o străchinuță cu mâncare, dar știu că el e altfel și nu pot interveni în viața lui. Așa că-l privesc și admir.

Ninge în mai multe locuri din țară după cum arată fotografiile de pe rețelele de socializare. O grămadă de copii îmbujorați se bucură de zăpadă și tot atâția adulți, nu știu dacă îmbujorați ori nu că nu se vede din pricina măștilor, veghează la ei. Fanta de chip care a mai rămas între mască și căciulă nu prea mă lasă să văd ce anume transmit ochii, mai ales că dacă mai sunt și ochelari iar aceștia aburiți, e clar!

În ciuda râsetelor și a veseliei de pe chip, bariera ecranului este spartă de neliniște și multe griji și nu-s doar cele care vin dinspre mine, privitor, ci și dinspre cei care încearcă să se mobilizeze în orice mod cu putință.

Anul trecut, după ce s-a citit și ultima cartolină a Calendarului de Advent, am fost convinsă că s-a pus un punct acestei îndeletniciri pentru că urma a se trece în altă etapă, numai că nu aveam de unde ști ce ne așteaptă adică: izolare, distanțare, școală lipsă, viață dată peste cap. Și uite că, în timp ce meșteream la Calendarele de Advent ce urma a le trimite unor copilași s-a auzit o rostire:

– Mama, îmi faci și mie un Calendar de Advent?

O clipă am gândit: Ce întrebare o mai fi și asta?! după care am priceput ce se petrece.

Evident că fac, chiar cu infinită plăcere pentru că am constatat că avem nevoie de o rutină, să ne agățăm de lucruri pe care le făceam atunci când ne era bine și viața-și urma cursul pe care-l credeam firesc. Și acum și-l urmează, din fericire, numai că nu mai este așa cum știam noi că trebuie să fie ori asta ne-a cam dat bătăi de cap. Și ne dă în continuare.

L-am făcut aseară, am meșterit destul de mult la el și am avut noroc că materialele necesare se aflau deja în „depozitul” meu. Tot din fericire am un stoc, nu exagerat, de materiale de tot soiul pe care le pot folosi atunci când trebuie să fac ceva neplanificat. Am ales un mod mai simplu iar provocările sunt legate de familie și ce anume înseamnă ea pentru noi. Față de ultimii doi ani atunci când aceste provocări erau în limba engleză, acum sunt scrise în limba română. Nu mai sunt cărți în fiecare zi, pentru că nu se mai pot citi, dar sunt tot soiul de activități, firești dealtfel, doar că au o haină nouă, cea a așteptării Crăciunului.

Materialele pe care le-am folosit au fost următoarele: o ramă pentru fotografii lungă de 70 centimetri, cartoline bicolor – argintiu și roșu cu imagini de sărbătoare, abțibilduri, o ghirlandă argintie și una luminoasă. Am scos sticla și am pus două cartoane de culoare neagră pentru a exista un contrast între fond și cartoline.

Pe spatele fiecărei cartoline am pus întrebarea aferentă.

Aseară, târziu, am pus calendarul pe perete iar astăzi am decorat casa cu ghirlande luminoase, mai repede cu o zi față de anii precedenți. Aceste ghirlande luminoase au un efect extraordinar asupra noastră, ele creând o tihnă și o stare de liniște. Nu sunt cu sonor și nici nu le lăsăm să clipocească decât secvențial.

Încercăm să mergem mai departe cu daune psihice cât mai puține și facem tot ce putem pentru asta. Se duce o luptă în fiecare casă, pe un front sau altul, însă nu avem încotro și trebuie să rezistăm pentru că viața merge mai departe, așa cum este și firesc. Acum nu putem contabiliza care sunt „stricăciunile„ însă vom constata asta mai târziu. Până atunci, să trăim!

Dă-i un răspuns lui AndreaAnulează răspunsul

5 gânduri despre “Când rutina te ajută să mergi mai departe. Calendar de Advent pentru un licean”

%d