Despre cărțile de la editura Cartemnna am tot scris și voi continua să o fac pentru că merită! Poveștile aduse în fața noastră, a celor mici și mari deopotrivă merită toată atenția și pot constitui o trambulină pentru diferite activități ce trebuie aduse în fața copiilor. La cum se aude discursul în spațiul public, la cum se pot citit mesajele care apar pe rețelele de socializare este imperios necesar a accentua importanța modului în care ne exprimăm, dar mai ales la ce anume dorim a transmite pentru a fi înțeleși.Școala a intrat într-un stand-by pentru multă lume, în ciuda mult trâmbițatelor lecții online, pentru că multă lume nu are aparatură necesară, dar și mai mulți sunt cei care nu se pricep a manevra aceste aparate pentru a-și ține lecțiile. Despre cei care nu știu să-și țină lecțiile, fie că-s față în față fie on-line, e o altă discuție. Nu sunt profesor, însă nu trebuie să fii pentru a aduce în atenția copiilor cărți, plăcerea de a le citi și a face activități pe marginea lor. Este molipsitor și modul în care adulții se manifestă în fața copiilor se vede în comportamentul lor.
Să revin la povestea de astăzi și la cum anume am petrecut noi câteva ceasuri de calitate, pline de voie bună și elan, timp în care am învățat mai multe lucruri care cred că se vor așeza unde trebuie pentru a fi folosite la nevoie.
Postamentul a fost dat de cartea apărută la editura cartemma, Valea Morilor, scrisă de Noelia Blancă & Valeria Docampo. O poveste pe care am mai adus-o în fața copiilor iar ceea ce s-a petrecut atunci mi-a spus că trebuie să revin. Detalii despre cum a fost atunci găsiți accesând link-ul de mai jos.
Valea Morilor de Noelia Blanco
De această dată, experiența a fost mai intensă pentru m-am jucat cu de patru ori mai puțini copii, timpul alocat fiecăruia fiind extrem de generos. După ce am citit cartea, i-am invitat să răspundă la un chestionar unde erau întrebări legate de text. Să nu credeți că nu le place acest lucru, mai ales dacă este presărat cu dialoguri și remarci personale.
Valea Morilor Întrebări înțelegerea textului
După ce toate cele 25 de întrebări și-au găsit răspunsul am trecut la o activitate care a presupus folosirea unei machete, aceea a unei mori de vânt. Așa cum morile din povestea noastră au pornit atunci când vântul a început să bată din nou, și moara noastră a pornit atunci când copiii au fost dornici să rezolve provocarea jocului.
Pe paletele morii se aflau sinonime, antonime, omonime, paronime pe care copiii trebuiau să le găsească. Practic, copilul învârtea paletele morii și cea care ajungea în dreptul ușii se cerea rezolvată. Cu ajutorul dicționarelor din dotarea proprie, adică cel de sinonime, antonime, omonime și paronime, copilul deschidea la întâmplare pe cel din care era cerința și răspundea la întrebare. La cel de omonime și antonime citea versurile. La paronime a trebuit să le citesc definiția și să dau mai multe exemple pentru a înțelege despre ce este vorba, aceste noțiuni nefiind parcurse încă la școală.
Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă, dar care sunt diferite ca sens.
De exemplu, în cazul omonimelor vorbim despre cuvinte cu formă identică şi cu acelaşi corp fonetic, dar cu sens diferit, în cazul sinonimelor vorbim despre cuvinte cu formă diferită şi înţeles identic sau asemănător, iar la antonime despre cuvinte care, în raport cu alte cuvinte, au sensuri contrare sau opuse.
Cuvântul românesc paronim este împrumutat din limba franceză „paronyme” care la rândul său, este împrumutat din greaca veche „paronumos”, format din elementele de compunere grecești: para –alături și onoma – nume.
Numai la paronime nu am avut un dicționar ilustrat și am folosit informațiile dintr-unul obișnuit. Însă între timp l-am mai căutat și, surpriză! l-am găsit.
Știu că vă invit de fiecare dată să încercați însă nu spun așa, doar de amorul artei. Chiar dă rezultate și atunci când copiii cer o revenire la astfel de activități aveți o garanție că ceea ce ați făcut, a fost în regulă, a prins.
Nu-i așa că arată minunat această foaie lucrată de un băiețel extrem de serios, ambițios și atent? Și nu a primit nici un fel de indicație a modului în care să scrie ori să așeze în pagină totul fiind o consecință a consecvenței cu care s-a lucrat până acum. Iar plăcerea lui este autentică, vă asigur!
Pregătisem și un craft, acolo unde am oferit copiilor niște puf de păpădie laminat și o coală de carton A4 pe care erau tipărite niște păpădii însă timpul nu a ajuns. Sunt curioasă ce va ieși din ele, poate o ramă foto ori o felicitare. Nu am de unde ști ci doar chibița și bănui. Voi vedea!
