Calendarul naturii. Un proiect muncit, foarte muncit și migălit

De multă vreme aveam în plan să meșteresc un calendar al naturii la care cei mici, de trei ani, care frecventează grupa mică să aibă un acces mai facil, fără a avea de mânuit ace. Pentru că am constatat că e o problemă la acest capitol și nici nu este sigură manevra cu pricina.
Nu este primul material meșterit care este destinat calendarului naturii, dar este unul la care am lucrat mult și am alocat timp din belșug pentru căutarea unor materiale care să se îmbine într-un mod cât mai fericit.
Dimensiunea lui este de 1 metru pătrat, o dimensiune suficientă pentru a încadra elementele care intră în alcătuirea lui.
Postamentul este unul din polistiren, pe care am pictat copacul în cele patru anotimpuri, aceeași siluetă pentru a nu crea confuzii.

Partea de jos am pictat-o cu alb, cu toate că mai apoi am acoperit-o cu fleece de culoare verde. Am considerat că materialul acesta pufos și prietenos la atingere se poate percepe nu doar tactil ci și vizual. Cu acest fetru am făcut un T, pentru a atașa de el recipientele în care am pus cartolinele, dar și locul în care am fixat spatulele necesare expunerii.

Marginea am subliniat-o cu panglică de mătase, albă cu buline, pentru că am dorit și niște rotunjimi, cele mai prietenoase privirii.

Pe partea care a delimitat copacii, cea verticală, unde era materialul pufos am montat niște spatule de lemn pe care le-am fixat cu fire de sârmă. Pe aceste spatule de lemn am lipit o foiță de tablă. De ce? Pentru ca ele să atragă cartolinele pe care le-am printat, laminat, decupat și pe spatele cărora am lipit folie magnetică adezivă. Un proces migălos, dar foarte îndrăgit de mine pentru că pe măsură ce lucrezi și proiectul prinde contur, bucuria capătă gusturi greu de descris.

La baza panoului, pe o suprafață de 20 de cm, am montat o altă bucată de fleece pe care am pus 6 recipiente (făcute din sticluțe din plastic pe care le-am decupat) și le-am fixat tot cu fire de sărmă. Le-am bordat cu aceeași panglică de mătase plină de buline 🙂 și le-am umplut cu cartoline.

 

Și l-am dus copiilor, prilej de a încinge o joacă pe cinste. Zău!

Sunt fericită că am reușit să duc la bun sfârșit un așa proiect, dar mai ales de reacția copiilor și a doamnei lor. Una specială, e de la sine înțeles!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: