Îmi place să confecţionez materiale didactice pe această temă. Şi motivele sunt multe. Ar fi faptul că-mi plac norii. Dar ce-mi plac! Norii văzuţi din avion sunt … . Şi pe urmă… curcubeul. Este cineva care nu iubeşte curcubeul? A fost o vreme, atunci când călătoream foarte mult, când am reușit să asist la câteva spectacole date de natură ce-mi sunt extrem de greu de povestit. Practic, imposibil. Tehnologia nu era atunci atât de avansată, iar un telefon ca cel pe care-l am acum, ar fi imortalizat minunăţiile pe care le-am trăit pe viu la intensitate maximă.
Vă vine să credeţi că am trăit experienţa de a mă opri pe drum, cu maşina fiind, şi de-o parte a axului drumului să plouă cu găleata, iar de cealaltă să fie un soare şi un curcubeu de toaaată frumuseţea?
Aşa este, nu exagerez deloc, nici măcar cu o literă! Nu am avut ocazia până acum să văd o auroră boreală, însă timpul nu-i pierdut, încă.
Revenind la Calendarul naturii şi la elementele ce-l compun, să vorbesc despre norii de ploaie? Aş avea atâtea de spus, pentru că tot aşa, am trăit multe experiente vizuale şi olfactive în care ploaia mă ţinea strâns îmbrăţişată. Vă propun să dansaţi într-o noapte de vară prin ploaie. Senzaţiile se trăiesc, nu se povestesc!
Dacă ar fi să pomenesc şi luna... oh, minunata lună! Am ascultat muzică, alături de soţul meu, sub clar de lună şi ea, muzica, avea altă rezonanţă. Cu siguranţă, suna altfel!
Vă invitam în întâlnirile trecute să vizitaţi pădurea în toate anotimpurile. Aminteam despre primăvară, atunci când icnetul mugurilor ce plesnesc aduce cu facerea lumii iar verdele crud îţi desfundă toate canalele: vizuale, olfactive, gustative. Nu trebuie să guşti la propriu pentru ca aroma vine singură. Şi ce aromă… .
Vara, pădurea are zumzet mult, forfota puilor ce se grăbesc să înveţe toate cele trebuincioase vieţii, floricele de toate felurile şi culorile, frăguţe şi câte şi mai câte.
Toamna are atâtea reflexe de roşu. Atâtea şoapte poţi prinde dacă doreşti! Atâtea secrete îţi sunt împărtăşite dacă lungimea de undă este aceeaşi. Mai e şi protectoare a pământului, aşezând peste el o haină pe cât de groasă pe atât de preţioasă. E un anotimp bogat la propriu, când cei harnici strâng recoltele. Îmi încarc bateriile des, hodinindu-mă în brațele toamnei, dacă se poate tot într-o pădure ori în dumbravă.
Iarna este amica mea, şi chiar dacă mi-a arătat că este mai presus de puterile mele ţinându-mă prizonieră într-un an, 15 ore într-un viscol ce semăna cu cele din ţinuturile polare, tot o consider cea mai iscusită dantelăreasă din univers. Am văzut nişte peisaje în toiul nopţilor de iarnă, în care totul era poleit cu cea mai fină pulbere argintie. O splendoare! Basm pur.
Acestea sunt doar câteva motive pentru care ador să confecţionez Calendarul naturii. Amintirile nu mi le poate lua nimeni şi mă consider o răsfăţată a sorţii că aud, văd, mă mişc, gust, miros. Ce văd, aud, gust, pipăi, miros este doar alegerea mea. Şi numai a mea!
