„Biodiversity project junior” și o furtună cu de toate despre care acum pot vorbi

A trecut.
A trecut cu bine și pentru că a trebuit să se așeze, acum pot povesti.
E vorba de copii și adulți, părinți și profesori, atitudine și înțelegere.
Pentru că nu toți suntem programați să fim curajoși și neînfricați trebuie să înțelegem unde ne situăm și ce anume e bine să facem (aș fi spus trebuie numai că atunci când e vorba de emoție, trebuie face ce vrea el). De multe ori nu ține doar de tine, în echipă, adică mamă/copil, pentru că ecuația asta are mai multe necunoscute strecurate în ea.
Așadar, după o participare la olimpiada de limba engleză, unde copilul a reușit să ajungă la faza pe județ, acolo lucrurile nu au fost gestionate așa cum era de așteptat, mai mulți factori contribuind la rezultatul final. Nu a fost unul dezastruos, nici pe departe, dar o dezamăgire tot a existat pentru că așa cum am mai amintit, nu e suficient să știi ci și să fii capabil să arăți acest lucru.
În plan personal, pentru mine și cred că și pentru el, a fost o reușită deoarece a putut să-și gestioneze mai bine toate fricile care-l flanchează. Ori în lupta asta sunt importanți pașii mici și apăsați.
Doamna de engleză a priceput acest fapt și peste ceva vreme, l-a cooptat într-un proiect la un concurs interjudețean pe teme ecologice, unul ce trebuia prezentat în limba engleză. A avut priceperea pedagogică de a-l alătura unei colege perfecte pentru emoțiile lui.
Au fost necesare mai multe întâlniri, pentru că echipa lor s-a încris în concurs la secțiunea de machete, cum altfel. 🙂
I-a plăcut și au lucrat cu multă plăcere, eu înlesnindu-le materialele necesare realizării proiectului. De multă vreme nu l-am mai văzut meșterind cu așa spor, timpul alocat parcurgerii etapelor fiind presărat cu multe istorioare și povestiri amuzante.

S-au folosit o sumedenie de materiale. Coperta a fost făcută dintr-un carton pe care s-a lipit autocolant de două culori: verde și albastru. A fost atașată pe margini o dantelă care avea adeziv.

Luca a decupat formele recipientelor de colectare, iar Ilinca le-a fixat fie cu capse, iar acolo unde a fost necesar a folosit silicon cald.

Pe niște rondele pe care le aveam de la nu știu ce cornuri, copiii au lipit hârtie pe care au scris diferite informații legate de timpul în care se degradează deșeurile. Multe informații au aflat iar pe marginea lor s-au iscat tot soiul de scenarii. Rondelele au fost fixate pe niște cleștuțe multicolore care au fost la rândul lor lipite cu silicon cald.

Acolo unde au fost montate cartolinele cu Reuse, Reduce, Recycle au scris beneficiile acestor activități. În tomberoanele necesare reciclării s-au pus niște dischete de vată pentru a putea fi introduse  etichetele cu ce anume se poate selecta.

Coperta a fost montată pe un panou de polistren pe care a fost pictat pământul, pentru ca mai apoi totul să fie acoperit cu o copertă din pânză de in. Pe spatele ei a fost atașat un buzunar de fetru în care cei doi colegi au pus gândurile lor legate de acest subiect, dar și cuvântul Earth.


Am văzut că atunci când vrea și subiectul îl fascinează, dar are și un partener pe măsură, poate să facă multe chestii, să decupeze și asambleze, să lipească și monteze, să găsească soluții care să se plieze cu cerința ce necesită rezolvare.

Munca lor a fost răsplătită cu un dulce mai aparte.

Pentru ca prezentarea proiectului să se încadreze în trei minute, atât cât era specificat, s-au întâlnit și au conceput un soi de compunere prin care au transmis mesajul lor.

Știind că detaliile sunt cele care fac diferența, copiii și-au achiziționat niște tricouri pe care le-au personalizat cu tema proiectului, dar au și atașat lui – proiectului – un aranjament în care au pus trei plăntuțe verzi: o zambilă, o lăcrămioară, dar și un dovleac (din „grădina” lui Luca de care are grijă acum), reprezentând rezultatul acțiunilor de ecologie. Le-au pus într-un stativ foarte frumos confecționat din lemn natur în care se odihneau trei eprubete de sticlă. Au atașat acestui stativ și un mesaj:

„Think green, Don’t be mean”

Și ieri, 13 aprilie 2019, a sosit clipa concursului. De dimineață am plecat la școală pentru ca de acolo copiii să plece la Suceava, la școala care a găzduit concursul. Totul era în bună regulă și mai exista nici o necunoscută, numai frica și emoțiile nu se mai dădeau dezlipite.

Totul s-a terminat cu bine, copiii reușind să ocupe locul al doilea, spre bucuria tuturor. Vreau să-i mulțumesc Ilincăi, pentru maturitarea de care a dat dovadă în gestionarea emoțiilor, care nu erau doar ale ei, dar și doamnei profesoare de limba engleză, cea care a făcut ca la drumul nostru să se prelungească cu încă un pas important.
Și așteptăm provocări noi, cu mare nerăbdare.

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “„Biodiversity project junior” și o furtună cu de toate despre care acum pot vorbi”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: