Subiectul era prea interesant pentru a-i aloca o singură întâlnire drept pentru care am revenit astăzi în mijlocul copiilor pentru a continua. Bucuria fiind mare de ambele părți nu am avut decât a profita de situație pentru a fixa cele aflate ieri și a mai completa acolo unde se putea. Sunt puțini copii, adică doar jumătate din efectivul complet al grupei, asta lăsându-mi o anume lejeritate putând aloca mai mult timp individual fiecărui prichindel. E drept că și ajutorul doamnei lor educatoare, Irina, este unul foarte important în economia dialogurilor și activităților.
Am profitat de niște materiale aduse de o fetiță pe nume Anastasia, antrenând întreaga grupa într-o lume secvență care s-a dovedit super interesantă. Ce anume am făcut, vă veți întreba. Ei bine, cu ajutorul unui puzzle din lemn care ilustra o pasăre am adunat, scăzut, identificat părțile componente, despărțit în silabe într-o cursivitate pe care-mi pare rău că nu o puteți vedea (fețele copiilor neputând fi blurate de mine) asta pentru a cuprinde ce pot face acești prichindei la nici 4 ani unii dintre ei. Sunt fascinanți, e o bucurie să te joci cu ei! Fiecare a venit și a rezolvat cerințele cu o fățucă veselă, cu sclipire-n ochi și clopoței în glas cu dorința de a repeta isprava numai că timpul fiind limitat și copiii mulți, nu poți da curs acestei dorințe. Iar asta doare, zău!
Vreau să consemnez aici că cei mici, până la venirea mea au învățat sa deseneze o barză și ai repetat o poezie, ia să văd dacă ghiciți despre ce, despre barză, cum altfel?!
Meștereala dimineții a fost una pufoasă și delicată pentru că atunci când folosești pene nu poate fi altfel. Copiii au fost provocați sa dea viață unei păsări materialele folosite fiind următoarele:
– plastilina
– googly eyes
– pene
– rămurele.
Plastilina a fost încălzită pentru a fi modelată, doua bile una mai mare și una mai mică fiind necesare. Pe bila mica au fost puși ochii după care s-a făcut ciocul și creasta. Odată suprapuse au fost împănate fiecare alegând penele după bunul plac și preferințe. Cine lucrează cu copiii știe ca sunt anumite momente când ei sunt absorbiți de ceea ce fac, implicându-se total, dând frâu liber imaginației toată ființa lor fiind acolo în procesul creației rezultatul final fiind unul pe măsură.
La finalul activității am optat pentru un joc, Berzele și broscuțele, și n-aveți idee ce orăcăială a fost. Patru copii au fost berzele, restul fiind broscuțe care săreau pe/în jurul lacului (am pus pe jos niște hârtie creponată care să semnifice lacul). Berzele se duceau în partea opusă a sălii pentru ca la un semnal sonor să vină spre broscuțe încercând a prinde, fiecare barză, câte una. Broscuțele care erau prinse deveneau berze și tot așa într-o bucurie fără seamăn. A fost minunat, chiar a fost!
În seara asta am fost la Nada Florilor, puteți afla cum a fost acolo din clipul care se află la începutul articolului, iar la plecare, cerul mi-a mai oferit o pasăre, tot pufoasă, dar din nori de data asta.
Zile de week-end cu senin!
