machetedidactice.com

Când stupul s-a mutat în tei

Marea majoritate a teilor din zona noastră sunt încărcați de floare. Știu că sunt ani în care floarea este mai bogată așa cum sunt și situații în care ea aproape că nu există.
Pentru că inflorescența aceasta extrem de bogată aduce cu ea și un miros divin, m-am gândit ca după o zi de muncă să mă delectez culegând floarea pentru ceaiul atât de râvnit în zilele geroase de iarnă.
Așadar, zis și făcut!
Am norocul că nu departe de mine sunt niște copaci bătuți de floare și pentru ca el, norocul – evident! să fie total, niște crengi sunt și la nivelul meu, așa încât să nu fie necesar să mă cațăr prin copaci. Nu că nu mi-ar plăcea, dar nu știu dacă mi-ar mai ieși așa, ca odinioară. Sprinteneala nu a dispărut din cap însă trupul nu prea mai percutează așa cum mintea lucrează. Oricum, a trebuit să sar un gard și am reușit!

Ei bine, toți copacii aceștia sunt și plini de albine. Harnice și silitoare, așa cum le știm, le-am întâlnit și în teii de unde am cules eu florile. Vi le arăt, să le vedeți.

Ce am discutat cu ele, este secret. Însă am petrecut momente care mi-au încărcat bateriile și m-au bucurat. Zău!

Mergeți la cules de floare de tei. E un câștig, negreșit!

 

Lasă un răspuns

Un gând despre “Când stupul s-a mutat în tei”

%d