Despre personaje din povești care doresc și altceva

Mi-a dat Dumnezeu voie să citesc, de-a lungul existenței mele, tot soiul de cărți, unele mai frumoase altele mai puțin, dar din care am avut ce să învăț. De la fiecare.
Venirea pe lume a copiilor mei a solicitat o aplecare mai mare, la vârstă adultă, asupra literaturii pentru copii. Pentru unii, literatura pentru copii nu e literatură serioasă, fiind socotită Cenușăreasa genurilor literare în condițiile în care micul cititor poate reprezenta un critic foarte exigent, dar mai ales sincer, a ceea ce aude și vede într-o carte.
Am avut șansa de a avea cărți frumoase, dintotdeauna, și cine a trăit pe vremea aceea, înainte de anii 90,  știe că exista o editură, Ion Creangă se numea, la care vedeau lumina tiparului titluri care mai de care mai minunate. Și acum există în casa noastră cărți de atunci și pe care și băieții mei le-au citit, bucurându-se de ele.
Nu de puține ori m-am gândit cum ar fi ca personajele să sară dintr-o poveste în alta și cum anume ar proceda în situațiile respective.
E un joc de imaginație minunat și deloc de neglijat. Încercați!

Uite așa, pe tema asta, am primit o solicitare de a face o machetă care s-o ilustreze pe Alba ca Zăpada care s-a hotărât să plece la Polul Nord. Și am făcut-o, nu fără a țese în mintea-mi un întreg scenariu.

Cred că o să se descurce, dar pentru a sta eu liniștită, am confecționat și o sanie – fermecată! –  care s-o aducă înapoi înainte de a îngheța. În caz de forță majoră, evident!

V-ați gândit vreodată la asta?

Lasă un răspuns