Dimineața m-a găsit la Rainbow Land, într-o zi cu temperaturi foarte scăzute. Recunosc, resimt destul de puternic schimbările bruște de temperatură. Diferența aceasta de zeci de grade dintre anotimpuri nu este deloc ușor de suportat, nici pentru corp, nici pentru starea noastră de bine. Dar, din fericire, există locuri în care frigul rămâne dincolo de ușă, iar înăuntru te întâmpină căldura, zâmbetele și bucuria revederii.
Așa a fost astăzi la Rainbow Land. Și ce bine mi-a prins să mă întorc!
Așa cum îmi propusesem, am adus în fața copiilor o lume fascinantă: lumea animalelor marine. Pentru că marea este frumoasă nu doar vara, când ne îmbie cu soare, vacanțe și bălăceală, ci în orice anotimp. Și chiar dacă iarna, la noi, copiii nu prea au ocazia să ajungă la mare, decât dacă pornesc spre destinații mai exotice, asta nu înseamnă că nu putem aduce marea mai aproape de ei.
Ba chiar am adus-o la propriu!
Am avut cu mine o bucățică din Marea Moartă. Copiii au putut să-i atingă apa, să-i observe textura și să descopere cât de diferită este de apa cu care sunt obișnuiți. Le-am atras atenția asupra aspectului ei ușor uleios și asupra depozitului alb de pe fundul recipientului. „Dar acesta este nisip?”, m-au întrebat, probabil. Nu chiar! Era sare, multă sare, pentru că Marea Moartă este atât de bogată în săruri minerale, încât ceea ce vedem depus pe fund nu este nisipul obișnuit al plajelor.
Am recunoscut că am gustat și eu o picătură infinitesimală. Doar cât să-mi confirm încă o dată că nu degeaba îi spune mare sărată!
Și, pentru că experiențele concrete sunt cele care rămân cel mai bine în mintea copiilor, am trecut la un mic experiment.
Am luat un ou și am pregătit două recipiente: unul cu apă sărată și altul cu apă de la robinet.
„Ce credeți că se va întâmpla dacă punem oul în apă?”
Au venit presupuneri, priviri curioase, mici dezbateri și, bineînțeles, nerăbdarea de a vedea rezultatul.
În apa sărată, oul a plutit. În apa obișnuită, s-a scufundat.
Surpriză! Cum se poate? De ce nu se duce la fund? Ce are apa aceasta atât de special?
Am vorbit despre salinitate, despre densitate, despre felul în care sarea schimbă proprietățile apei. Dar, mai ales, am privit reacțiile lor. Mirarea, entuziasmul și dorința de a înțelege ce se întâmplă.
Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem cultiva în întâlnirile cu cei mici: curiozitatea. Să nu se grăbească să accepte lucrurile pur și simplu, ci să întrebe, să observe, să experimenteze și să descopere singuri.
După micul nostru laborator marin, am pornit într-o călătorie printre viețuitoarele oceanului.
Am vorbit despre căluții de mare, despre caracatițe, meduze și multe alte animale care populează lumea subacvatică. Fiecare cu particularitățile, formele și poveștile sale. O lume atât de bogată și de surprinzătoare, încât nici nu-ți dai seama când timpul trece.
Apoi am transformat descoperirea într-un joc.
Am adunat figurinele cu animale marine într-o căciuliță, iar copiii au fost invitați să extragă, fără să privească, câte o surpriză. La semnalul meu, fiecare și-a așezat figurina pe masă și am început să povestim despre ea.
„Oare ce animal ai ales?”
„Unde trăiește?”
„Cum se deplasează?”
„Ce știi despre el?”
Fiecare extragere a adus o nouă ocazie de conversație, de învățare și, desigur, de voie bună. Îmi plac tare mult aceste jocuri în care copiii învață fără să simtă că învață. Se joacă, râd, fac presupuneri, își amintesc lucruri și își completează unii altora ideile.
Am continuat apoi cu partea creativă. Cu ajutorul unor șabloane, am desenat tot felul de animale marine, fiecare copil punându-și propria amprentă asupra lucrării. Iar surpriza finală a fost un poster generos, care aștepta să fie populat cu viață.
Am oferit copiilor o mulțime de autocolante colorate, reprezentând viețuitoare marine, iar ei au început să construiască, bucățică după bucățică, propriul lor univers oceanic. Un ocean vesel, plin de culoare și de personaje fantastice, în care fiecare și-a găsit locul.
Am adus cu mine și câteva dulciuri din vacanța mea. Un mic dar, însoțit de povești despre mare, despre soare și despre bucuria călătoriilor. Nu am vorbit neapărat despre destinații de vacanță, ci mai degrabă despre acea stare frumoasă pe care ți-o lasă marea și pe care o poți păstra cu tine chiar și atunci când afară este iarnă.
Și, dacă tot vorbim despre bucurii, trebuie să spun că cea mai mare dintre ele a fost reîntâlnirea.
Rainbow Land m-a întâmpinat așa cum îl știam și cum îl îndrăgesc: cald, primitor, curat, cu o atmosferă aparte. Un loc în care copiii se simt bine, în largul lor, și în care fiecare întâlnire pare să adauge ceva frumos unei povești care se scrie împreună.
Iar astăzi am primit și câteva dintre cele mai drăguțe confirmări.
„Mi-a fost dor de tine!”
„Când mai vii?”
„Abia așteptam să ne întâlnim!”
Ce poți să-ți dorești mai mult?
Sunt cuvinte simple, dar care au o greutate aparte. Pentru că dincolo de activități, materiale, experimente și jocuri, rămâne legătura aceea umană, caldă, care se construiește în timp. Rămâne bucuria de a fi împreună și sentimentul că ești așteptat.
Am plecat de la Rainbow Land cu multă energie bună și cu imaginea unui ocean populat de copii curioși, animale marine colorate și zâmbete sincere.
Așadar, ne-am reunit! Și tare mă bucur că am făcut-o!
Săptămâna viitoare ne așteaptă alte subiecte interesante, alte povești, jocuri și experiențe prin care vom descoperi lumea pas cu pas. Pentru că învățarea nu trebuie să fie niciodată plictisitoare, iar curiozitatea copiilor merită hrănită cu răbdare, imaginație și multă bucurie.
Până atunci, să păstrăm în suflet puțin din marea noastră de astăzi. Chiar dacă afară sunt doar câteva grade, în lumea copiilor pot fi oricând soare, vară și un ocean întreg de posibilități.
Bine am revenit, Rainbow Land! Mi-a fost dor de voi! ❤️
