Luca a crescut și nu mai citește povești de acest gen, dar eu am rămas, cumva, în această lume din care nu vreau să ies complet. Am o mare nevoie de povești pentru mine, dar și pentru a fi pregătită la întâlnirile cu copiii. Cum poți recomanda o carte dacă nu știi despre ce este vorba în ea? Ori am priceput, de-a lungul timpului, că modul în care reacționează copiii atunci când le fac un rezumat al unei cărți arată că sunt atât de curioși că nu rezistă tentației de a afla amănuntele. E molipsitoare mimica și licărul din ochii mei!
Pe tăpșanul lecturilor mele am dus pescărușa și pe motanul Zorbas că prea era frumos și meritau că vadă, audă, simtă ce se petrece acolo. Am constatat că și povestea lor merita a fi aflată de toate înaripatele, gâzele, cârtițele, pârșii și cine m-o mai fi auzit citind.
O poveste în care un motan se întâlnește cu o pasăre și n-o mănâncă, nu-i de ici de colo.
O poveste în care un motan face niște promisiuni pe care mai apoi să le respecte întru totul, nu-i de ici de colo.
O poveste care nu este despre câini ori despre șoareci și șobolani trebuie aflată ceea ce am făcut și eu acum invitându-vă și pe voi.
Este, în principal, povestea simpatică a motanului Zorbas și a pescărușei Kengah dar și a unei pleiade de personaje care cam îngreunează povestea (aici referindu-mă la cei mici). Mai sunt Secretarul, cam slab de minte, colonelul, Știetot deșteptul, încă două pisici de alee fără nume… și acestea sunt doar pisicile. Există, de asemenea, un cimpanzeu, o bandă de șobolani și trei oameni. Într-o carte care are puțin peste 100 de pagini, sunt mult prea multe personaje pentru a le urmări.
Cărțile pentru copii, în special cele mai vechi, conțin adesea morală. Cu toate acestea, cu cât autorul este mai puțin explicit despre mesaj, cu atât este mai plăcut. Din păcate, unele pagini ale acestei cărți se citesc ca un videoclip educațional. De exemplu, autorul ne învață că „petrolul se lipește de aripile unei păsări”, imobilizându-le și eventual ucigându-le. De asemenea, autorul predică, prin intermediul pisicilor, că „oamenii provoacă cele mai mari daune cu cele mai bune intenții”. Pentru a evidenția, pisicile se referă la Harry, care știe că cimpanzeului său îi place berea și astfel, de fiecare dată când cimpanzeului îi este sete, Harry îi dă o bere. Acum cimpanzeul este un alcoolic. În ceea ce privește pescărușii, ei mor din cauza poluării pe care oamenii o fac în oceanele deasupra cărora ei zboară. Într-un fel, mesajul este eficient: trebuie să fii învățat, pentru a ști cum să procedezi în viitor. Ori cele mai bune deprinderi nu se dobândesc în copilărie?
Trebuie să recunosc faptul că titlul este cel care incită, e cârligul care m-a făcut să deschid coperta pentru a afla povestea. Cum poate un motan să învețe un pescăruș să zboare? Aș vrea să știu, nu-i așa? Sau cât a trecut de când am citit ultima dată o carte despre un pescăruș? Știu, mult!
Activităţi educative copii – Întrebaţi-l pe Dr. A. Pescăruş despre animale. Merită.
Prietene motan, se vede că ești un animal bun și generos. De aceea o să te rog să-mi promiți trei lucruri. Îmi promiți? spuse abia mișcându-se labele, într-o încercare eșuată de a se ridica.
Zorbas se gândi că biata pescărușă delira și că putea să fie binevoitor cu o pasăre într-o situație atât de dificilă.
– Îți promit ce vrei tu. Dar acum odihnește-te, mieună el înțelegător.
– N-am timp să mă odihnesc. Promite-mi că n-o să mănânci oul, zise ea deschizând ochii.
– Promit că n-o să mănânc oul, repeta Zorbas.
– Promite-mi c-o să ai grijă de el până iese puiul, zise îndreptându-și gâtul.
– Promit c-o să am grijă de ou până iese puiul.
– Și mai promite-mi c-o să-l înveți să zboare, zise ea uitându-se fix în ochii motanului.
Atunci Zorbas fu de părere că această nefericită pasăre nu numai că delira, dar era complet nebună.
– Promit c-o să-l învăț să zboare. Și acum odihnește-te, mă duc să caut ajutor, mieună Zorbas, sărind pe acoperiș dintr-o mișcare. (pagina 33)
Am putea spune că întreaga esență a cărții lui Sepúlveda se află în pasajul de mai sus.
Nu toate paginile acestei cărți mi-au atras atenția, dar tot recomand cartea. Pasiunea lui Luis Sepúlveda pentru îngrijirea naturii e evidentă în fiecare pagină, ceea ce e de lăudat. Mai mult, aceasta este o poveste scurtă și dulce despre onoare. Zorbas se luptă cu pisicile de pe alee și șobolanii și în cele din urmă chiar încalcă un tabu al pisicii – totul în încercarea de a-și onora jurământul față de o pescărușă pe moarte. Îmi place Zorbas!
O carte pentru toate vârstele; un basm pentru copii pe care trebuie să-i lăsăm să se distreze, copii care au dreptul să se atașeze de Zorbas, să fie triști pentru Kengah și să iubească pescărușul fără să găsească cu orice preț paralele cu lumea reală.
O carte pentru adulții care sunt încă copii în interior și au dreptul de a trăi o aventură minunată. O carte pentru cei care doresc să găsească o morală în scrierile unui mare profesor, cu condiția să învețe ceva din ea.
De dragul vremurilor trecute am citit fiecare capitol cu voce tare. Voi atașa primul capitol a cărții pe restul putându-le asculta pe canalul meu de youtube.
De asemenea, am făcut o fișă de înțelegere a textului pentru prima parte a poveștii și o listă ce cuprinde cuvintele noi. Dacă vă place, puteți continua cu partea a doua, și în ceea ce privește întrebările, dar și a cuvintelor noi.
Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare – fișe cu întrebări din poveste și cuvinte noi
Spor la citit și vacanță cu senin!
