Acum două săptămâni, doamna de muzică a dat copiilor o temă care suna așa: faceți un proiect în care să se regăsească muzica lui Bach și să-l prezentați fără a scoate nici un sunet.
Știu că tema asta era pentru că am întrebat din mai multe surse pentru că nu-mi era clar. Nici acum nu-mi este, chiar dacă proiectele au fost prezentate de unii copii, pentru că nu toți au dat curs invitației.
M-a mirat tema pentru că este complexă și primul gând care mi-a venit a fost:

Oare câți copii din clasă au fost prezenți la întâlnirea cu Bach? Câți părinți au adus în fața copiilor proprii acest gen de muzică?

Elevii s-au grupat în mai multe echipe și au lucrat fiecare după cum s-a priceput.
Mă veți întreba ce a ieșit. Ei bine, nu a fost decât un singur proiect în care era vorba despre Bach, acela al băiatului meu și colegului lui. Restul au prezentat momente de pantomimă în care s-au putut vedea secvențe în care oameni beți se luau la bătaie, ori un altul care până la final și-a otrăvit companionii sau o secvență de machiaj despre care nu știu mai multe detalii.
În afara faptului că nu am reușit să înțeleg ce anume a dus la acest rezultat nu înțeleg, deasemenea, ce îi determină pe copiii aceștia să exemplifice astfel de secvențe.
Mai trebuia unul care să vomite, altul care să-și bată nevasta și copiii, pentru că din cei care fumează au existat.
Nu mai spun cum aș fi procedat eu pentru că nu are rost dar trebuie să mărturisesc că e extrem de trist că așa un compozitor, despre care nici măcar nu a mai fost vorba, cel socotit ca fiind simbolul perfecțiunii, a avut așa companie.
Trebuie să mai pomenesc că s-a râs de proiectul celor doi copii care au respectat tema? Nu, nici asta nu mai este nevoie pentru că e un fapt ce se tot repetă.
Dar, timpul pe care băieții l-au petrecut lucrând la proiectul cu tema știută de ei a fost mai mult decât benefic.
În primul rând l-am familiarizat și pe Sebi cu acordurile lui Bach și am apelat la CD-ul din cartea Cristinei Andone, „Povestiri din Pădurea muzicală”. Noi nu eram străini de el, Luca ascultând și lucrând pe ele.

Bach și orga fermecată sau răsfățul din această minivacanță

Spiriduși, povești și muzică bună

Au ascultat pe toată perioada lucrului muzică de Bach, pe care vă invităm să o ascultați și voi.

Au citit informații despre viața compozitorului și au aflat multe lucruri interesante. Pentru că tema cerea ca să nu fie rostite vorbe, am confecționat niște cartoline cu cele mai importante dintre aceste informații. Pe acest fond muzical, băieții trebuiau să arate auditoriului foile, numărând în gând până la 20, timp necesar pentru cei care priveau ca să citească ce scrie pe ele.

Fișele le găsiți mai jos și tot acolo mai este una și-n alb, poate doriți să le completați cu alte informații.

După ce au repetat de câteva ori pentru a vedea dacă se încadrează în timp, au făcut o planșă în care au dorit să arate diferența dintre stilul simplu și stilul baroc.

Materialele necesare confecționării acestei planșe au fost:

coală de carton
autocolant negru
lipici
bandă dublu adezivă
foarfece

Poate părea simplu dar e nevoie de multă răbdare pentru că-i mult de migălit.

După ceva vreme, să tot fie două ceasuri, planșa arăta așa:

Doamna profesoară de muzică a fost foarte încântată de proiectul copiilor și i-a rugat să lase planșa la școală. Și eu am fost la fel de încântată de acest demers chiar dacă finalitatea lui la școală, în rândul colegilor, a fost un semieșec să nu spun eșec.
Important este că cei doi copii nu au mai fost așa de afectați de reacția colegilor și e un pas înainte.
Cât despre alte provocări, de abia le așteaptă.