Machete didactice – Mi-ar fi plăcut să locuiesc într-un stup…

… și nu neapărat din postura de matcă. Aș fi optat, mai degrabă, pentru a fi una dintre lucrătoare. Poate părea o afirmație făcută, doar așa, de ochii lumii, însă nu este adevărat. Îmi place mult să muncesc și ceea ce fac, fac cu muuultă pasiune, dedicație și dăruire. Și nici nu mă dau în lături de la a învăța. Știu, în viața asta ponderea lucrurilor pe care trebuie să le faci și nu-ți place este mult mai mare decât a celor pe care le îndrăgești. Dar sunt și situații în care, plăcerea și munca se împletesc armonios.

Consider stupul cea mai organizată și profitabilă formă de-a conviețui. Este atât de multă ordine și atâta eficiență, că ar merita, fiecare dintre noi, să ne mai aplecăm ochii și mintea și asupra acestor viețuitoare, pentru a lua aminte de la dibăcia lor.

Muncesc de când dă firul ierbii, își întrețin casa și au grijă de moștenitori, iar iarna, visează la lunga perioadă în care vor admira frumusețile inegalabile ale naturii.

Pentru mine noțiunea de stup este lipită de siguranță, protecție, continuitate, ambiție, respect, utilitate. Ori ce-i mai important pe lumea asta decât să te simți util?

DSC_3525 DSC_3523

Mergând pe această idee, pot spune că și eu am stupul meu, de care sunt mândră și fericită. Chiar dacă nu este atât de multă forfotă în el, fiind mult mai puțini membri 🙂 , și la noi este ordine, disciplină, armonie și consecvență. Îmi este drag de el și-l îngrijesc așa cum mă pricep mai bine. Am norocul de-a putea merge în vizită și-n alte stupuri, puține la număr, dar cu  persoane de calitate, mulate pe sufletele noastre. Important este să existe un echilibru în toate și o împăcare a ta, cu tine. Nu poți fi pe placul tuturor, și nici nu poți mulțumi pe toată lumea. Nu ar fi bine și nici sănătos!

DSC_3521

Vă doresc un sfârșit de săptămână minunat, cu soare mult, cu energie pozitivă și chef de viață, în stupul vostru. Și dacă nu-l aveți, încă, merită să încercați această experiență.

Materiale mai 2015

Stupul lor

de Tudor Arghezi

Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.

Prisăcarul le-a uitat,
Şi-a căzut și peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.

Înlăuntru însă-n stup
Lucrătoarele sunt treze
Şi făcând un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.

Că niciuna n-a muncit
Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: