Iată că lecturile dintr-o suflare, au mai adunat pe listă încă un titlu. Și ce titlu!
Ciorile din Pearblossom de Aldous Huxley s-a așezat cuminte în sufletul nostru. Pentru că așa ca de fiecare dată, nu se poate să nu citesc și eu noile titluri.
Poate mă veți întreba cum a ajuns în casa noastră? Ei bine, cred că ilustrațiile, mai bine zis coperta, a contribuit la achiziționarea ei. După aceea au început căutările și pentru că Luca trece printr-o perioadă „englezită”, am scos povestea și în limba engleză. Le-am citit și într-o limbă și în alta, prilej de a mai desluși oarece cuvinte necunoscute.
Am aflat că „Ciorile din Pearblossom” este singura poveste pentru copii scrisă de celebrul autor, părintele romanului „Minunata lume nouă”, ea fiind dăruită nepoatei sale Olivia, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun.
Acțiunea se petrece în orășelul Pearblossom, acolo unde locuiau nepoții autorului. Printre personajele poveștii regăsim nume reale, în persoana vecinilor Yost dar și pe frățiorul Oliviei, Siggy.
Dar despre ce este vorba?
Doamna Amelia, soția unei familii de ciori, aș putea spune respectabilă după îndeletnicirea soțului care era asistent manager într-o farmacie, descoperă un lucru pe care nu și-l puteau imagina; șarpele cu clopoței, vecinul lor care stătea în gaura de la rădăcina plopului, le mânca ouăle, dintr-o înghițitură, cu coajă cu tot.
Evident că această descoperire produce multă mâhnirea ciorii care așa-și explică de ce până acum nu a avut nici un copil. La întoarcerea soțului de la serviciu, aceasta îi cere să pedepsească șarpele, omorându-l.
Soțul nu poate fi de acord cu cerința consoartei și cere ajutorul lui Bufniț, un gânditor adevărat. Aici poate ar fi de remarcat purtarea pe care o are domnul Cioară față de soția sa pe care o consideră prea vorbăreață, mâncăcioasă și nerăbdătoare.
Odată ajuns la domnul Bufniț, acesta analizează situația și se hotărăște să aplice un plan foarte ingenios. Face niște ouă de lut pe care le coace pe hornul de pe acoperișul Oliviei, după care le pictează folosind cutia cu vopseluri și pensulele lui Siggy. Au reușit că confecționeze niște ouă care semănau perfect cu cele făcute de doamna Cioară.
Bineînțeles că șarpele cu clopoței a mușcat momeala, ceea ce până la urmă i-a adus moartea.
Când s-a întors de la cumpărături, doamna Cioară l-a observat și nu s-a putut abține să-i țină o predică lungă despre cât este de josnic să îngurgitezi ouăle altora.
Au urmat vremuri minunate pentru familia de ciori, pentru că doamna Cioară a adus pe lume patru familii a câte șaptesprezece pui de cioară iar șarpele l-a folosit pe post de sârmă de rufe pe care să întindă la uscat scutecele micuților.
Ilustrațiile semnate de Sophie Blackall sunt minunate, expresive și foarte detaliate. Observăm un cuib foarte îngrijit și amenajat cu mult bun gust, domnul Cioară poartă o cămașă scrobită, cravată și pălărie. Amelia este o cioară cochetă și putem observa că la culcare are pe cap niște bigudiuri.
Nici domnul Bufniț nu e mai prejos el purtând niște pijamale în dungi iar în picioare papuci de casă sub formă de iepurași.
Ilustrațiile îmbracă minunat povestea autorului și se pare că tatăl ei a ajuns într-o seară, la o petrecere în timp ce autorul tocmai pleca de acolo. Nu poate spune nimeni cu exactitate dacă s-au întâlnit ori nu.
Această povestioară atât de plină de înțelesuri a fost citită de noi în ambele limbi. Pentru că noi avem varianta tradusă, am căutat și găsit pe internet la adresa wetoowerechildren.blogspot varianta în limba originală. O atașez poate veți avea nevoie de ea.
aldous-huxley – the crows of Pearblossom – pdf
Varianta în engleză, citită de Luca, o puteți vedea mai jos.
Varianta citită de mine, în românește, o puteți asculta mai jos. 🙂
Nu ocoliți o poveste plină de învățăminte, ilustrată pe măsură!
