Machete didactice – A venit și rândul clasei lui Luca

Uite că a trebuit să treacă o lună de la începutul școlii pentru a mă putea strecura, mobiliza și reuși a confecționa cele necesare pentru clasa copilului. Povesteam mai zilele trecute că din punctul meu de vedere, clasa în care învață acești 31 de copii este foarte mică. Ah, apropo! Clasa era de 30 dar, la ședință, am aflat că a mai fost acceptat un copil care are certificat de limbă. Așa a spus doamna dirigintă, oarecum iritată de sprâncenele noastre ridicate la aflarea veștii. Poate vor fi care vor întreba de ce mă deranjează; ei bine, mă deranjează pentru că eu a trebuit să-mi decalez concediul de două ori pentru ca Luca să dea examenul care îi permitea accesul în clasă. Nu știu dacă vă mai amintiți dar ministerul învățământului a modificat structura anului școlar trecut după ce cursurile au început. Nu a mai contat că o parte dintre părinți și-au făcut planuri în funcție de acest lucru. Însă ăsta este un aspect care nu interesează pe nimeni.
Știu că atunci când am aflat că examenul se dă după terminarea anului școlar și am întrebat cum pot proceda cu copilul, mi s-a comunicat că este musai să dea acest examen, altfel neavând cum ocupa un loc în clasă. Și uite că s-a putut, pentru alții! Mă întreb ce se întâmpla dacă mai veneau vreo doi cu certificat.
Revenind la clasa în care 31 de suflete stau câteva ore bune din zi, rămân la părerea că este prea mică, incomodă și … și multe s-ar mai putea spune. Este un vechi laborator de biologie căruia i s-a schimbat destinația. Atunci, copiii veneau și plecau din sală fără a zăbovi mai mult de un ceas. Acum e altceva. Dar trebuie să te acomodezi și calitățile să le scoți cât poți de tare în evidență.
Îmi tot aduca aminte de un banc în care era vorba despre un om care era mereu nemulțumit de spațiul pe care-l avea. Înțeleptul l-a invitat să aducă în casă, pe rând, toate animalele din gospodărie până la un moment dat când au ajuns să nu mai poată respira. Atunci l-a sfătuit să le scoată, tot pe rând, din casă iar spațiul care a rămas liber după plecarea lor i s-a părut imens. Așa și acum. 🙂
Dacă ați citit postarea în care vă destăinuiam despre prima ședință, ați observat că acolo am pomenit și despre lipsa cu desăvârșire a oricărui obiect decorativ și nu numai. Nici cuier nu era nu mai vorbesc de alte ornamente. Nici acum nu este o clasă încărcată și spun asta gândindu-mă la ceasul de perete, icoana și cuierul care s-au așezat cuminți la locurile lor.
Eu am venit să completez lista asta cu niște aviziere pe care diriginta să afișeze cele necesare dar și cu un ornament care să specifice că suntem într-o clasă în care se face engleză intensiv.
Copiii au fost foarte încântați iar doamna dirigintă, după ce le-am montat, a venit cu materialele care trebuiau expuse.

20161003_13061420161003_13062420161005_07551620161005_075524

Avizierele au dimensiunea de 1 metru pătrat iar cartea și fluturele sunt elemente atașate. La nevoie, se pot scoate.

20161005_13085720161005_130920

Diametrul cercurilor pe care am desenat literele de la tweet și păsările este de 23 centimetri.

20161005_13101720161005_13100420161005_131035

Iată cum se văd ele pe perete. Au adus un pic de culoare și au transformat mediul într-unul mai prietenos. Pe ele doamna a confecționat materialele pe care să le vadă toată lumea. Regăsim „Regulile clasei”, „Orarul” dar și Activitățile extrașcolare programate pentru acest an. Cu ocazia asta am aflat că „Școala altfel” este programată la începutul verii. Poate așa n-o mai fi multă ploaie. 🙂

20161007_12120520161007_12121820161007_12125120161007_121300

Așa arată clasa acum. Dacă va mai fi nevoie, vom mai adăuga ceea ce este necesar. Ca de fiecare dată am lucrat cu mare drag și nu cred că trebuie să mai specific că există un plus, un mic plus. 🙂

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: