Machete didactice – Și am trecut cu brio peste prima ședință din ciclul gimnazial

Ora cinci. De câteva minute bune stau în bancă și aștept să înceapă ședința.
Și exact la ora stabilită, chiar dacă nu este toată lumea prezentă, doamna dirigintă începe. De remarcat acest lucru.:)

E mai complicat pentru că e prima întâlnire iar noi nu ne cunoaștem. Din vechea clasă mai sunt 9 copii pe lângă al meu, și înafara altor doi pe care-i știu din grădiniță, restul îmi sunt total necunoscuți. E momentul în care-ți dai seama că nu mai cunoști lumea dar mai ales conștientizezi că ești printre cele mai coapte mame din clasă. Îmbucurător e că mai sunt vreo două-trei la fel ca tine.
Diriginta e o femeie miniónă, drăguță.

– Mama, e foarte frumoasă diriginta mea dar și severă! Dar mie mi-e dragă. 🙂

Da, e hotărâtă, mai bine spus are un soi de determinare pe care o percep ca fiind de bun augur. Evident că e mai tânără ca mulți dintre noi.
După câteva minute de la începere au continuat să sosească părinții dar un moment „comic” a fost acela când unul dintre ei a venit cu tot cu copil. Doamna a rămas preț de câteva minute fără cuvinte, a întrebat de ce a venit și tânărul iar răspunsul a fost unul bizar:

– De aici trebuie să plecăm undeva și de aceea l-am luat. 🙁

Diriginta nici nu a înțeles ce anume a spus tatăl cu pricina, a mai întrebat o dată, după care a continuat dar cu altă stare. A trebuit ca după alte câteva minute să-l roage pe elev să meargă să vadă expoziția de pictură de pe holurile școlii, pentru a putea ea vorbi cu noi așa cum se cuvine.
Aici este unul din exemplele în care ar trebui să înțelegem că mulți părinți nu au capacitatea de a pricepe însemnătatea și importanța anumitor manifestări. Ce a înțeles copilul, nu știu, dar mi-ar plăcea ca măcar tatăl să fi priceput ceva. Copilul a fost nevoit să stea o oră și jumătate pe holuri, sau pe la ușă, pentru că un adult nu a fost capabil să gestioneze o situație dealtfel destul de clară. Și ne mai mirăm de cei mici!

A urmat o trecere în revistă a profesorilor pe care copiii îi vor avea la fiecare materie. Am aflat numele și câteva informații despre ei. S-a accentuat ideea că această clasă este printre cele două de engleză intensiv din județ, cealaltă fiind la un liceu din Suceava. Așadar, o reușită a școlii.

Orarul a fost următorul punct al discuției iar aici a existat o dispută în ceea ce privește ora de sport și echipamentul aferent. Copiii noștri fac ora de educație fizică într-un corp de clădire diferit. Nu este situat la depărtare dar mănâncă câteva minute deplasarea la și dinspre. Doamna vrea ca elevii să vină în uniformă iar echipamentul să fie în plasă. Și aici au intervenit discuțiile. În 10 minute cât durează pauza, nu se pot schimba de trening, strânge și îmbrăca în uniformă aici fiind vorba de cămașă, pantalon, sacou. Vă imaginați 31 de copii făcând acest lucru? Nesupravegheați? Da, știu, la prima vedere nu e așa complicat dar vine perioada de iarnă, hainele sunt groase, bocanci și tot ce mai presupune anotimpul rece iar asta este greu de gestionat cu atât mai mult cu cât în clasa asta în care petrec copiii noștri orele nu există nici un cuier nu mai vorbesc de dulap sau mai știu eu ce cufere.                                          20160913_075158Doamna a rămas cumva mirată de remarcile unora dintre noi și a spus că nu are timp de discuții în contradictoriu, rămânând să ne hotărâm noi ce și cum. Dar schimbul ăsta de replici a tensionat puțin atmosfera.

– Chiar nu am timp de așa ceva! Hai să ne purtăm ca niște adulți. Rezolvați și mă anunțați ce și cum.

20160913_075153Telefonul mobil și prezența lui la școală a fost următorul moment al discuției.  Am aflat că se manevrează de unii elevi în timpul orelor și că mai și sună (sunt părinți care sună în oră, asta dacă vă vine să credeți) și a subliniat că regulamentul școlii interzice acest fapt. La care m-am trezit să întreb de ce nu se interzice cu adevărat iar în momentul în care se constată că a fost încălcat regulamentul, aparatul să fie confiscat. Iar doamna a înțeles că eu sunt supărată de așa treabă eu trebuind s-o anunț că al meu copil nici măcar nu are telefon, așadar nu are de ce să mă deranjeze.

A venit apoi momentul să aflăm că diriginta, profesoară de română, este foarte exigentă și că nota zece vine destul de greu. Și aici ce să ai de comentat? Doar de bine.

Un alt episoad interesant a fost acela al auxiliarelor. Așa am aflat că s-au strâns bani pentru matematică, religie, istorie eu urmând a veni din urmă asta pentru că Luca nu a pomenit acasă de așa ceva. Pentru limba română, doamna a specificat că manualul este vechi și greoi și ne-a întrebat cum anume dorește să procedeze; merge pe el, pe manual sau achiziționăm un auxiliar după care să se lucreze. Aici s-a specificat de achiziționarea unor materiale ieftine. Eu una, când vine vorba de cărți de pe care studiezi, nu sunt adepta oricărui fel de tipăritură. Știu, e important prețul dar consider că mai contează și după ce înveți. O carte tipărită pe hârtie de ziar, legată prost, cu imagini neclare și cu scris îngrămădit nu are cum să dea roade. Contează și întâlnirea cu cartea iar unul din factorii care te pot împinge la studiat este și acesta.
Am apreciat determinarea doamnei de engleză care ne-a spus chiar de la începutul școlii de manualul și caietul pe care l-a ales, iar noi, fără nici o ezitare am plătit. Nu a fost puțin, 80 de lei au costat amândouă, dar vreau să vă spun că sunt minunate. Foaia cerată de la carte, ilustrațiile minunate – viu colorate, textul clar, totul justifică prețul. Caietul are o foaie specială pentru a putea scrie, spațiile punctate pe măsură pentru a te putea încadra, ilustrațiile minunate – ce mai, te apucă pofta de studiu instant. 🙂

Access 1 Student’s Book

001982fe_medium

Nu aveam cum să nu precizez de ofertele fără număr prezente acum pe piață, de discount-urile pe care le poți avea. Ori asta poate aduce în fața copiilor cărți de calitate. Înafară de menționarea acestor cărți nu s-a cerut nici un ban, pentru nimic.
A fost atacată și tema deșeurilor asta pentru că aici, în zona asta, de pe urma colectării lor se pot aduna bănuți, iar cu ajutorul lor utila clasele. Sunt convinsă că acțiuni de genul au loc și în alte părți. Rămâne să ne străduim în a aduce tot soiul de peturi, doze de aluminiu, sticlă și hârtie.

Cam așa a fost la prima ședință. În condițiile în care în ultimele zile disputele aprige pe tema alegerii metodei de școlarizare a copiilor sunt atât de îngrijorătoare, mă bucur că atitudinea dirigintei este una pozitivă. Am eu sentimentul că nu e totul pierdut și se poate face treabă și în școlile de stat. Dialogul este esențial iar echipa formată din profesor – școlar – părinte poate fi foarte solidă, performantă dar mai ales firească și normală.20160912_094702

Lasă un răspuns