Activități educative copii – Temă: Compoziția plastică / Subtemă: „Copilăria mea fericită”. Prânz festiv și fotografii de final de clasa a IV-a

Vineri, 17 iunie 2016.
Ziua în care copiii aveau în program fotografiile de grup și individuale l-a care se adăuga masa festivă.
Emoții mari în ceea ce ne privește pentru că așa suntem noi, mai ales cel mic; emotivi din cale-afară.
Pentru că știam de venirea pozarului am hotărât ca școlarul să aibă o ținută adecvată evenimentului cu atât mai mult că după toate astea se mergea la acel prânz festiv.
Dimineață, Luca a îmbrăcat o cămașă nouă la care am asortat o cravată. O pereche de pantaloni de vară, de culoare bleumarin s-au potrivit de minune. Nici o vestă sau sacou pe deasupra pentru că se anunța o zi extrem de călduroasă.
Când am ajuns la școală o parte din colegii lui au crezut că este potrivit a face tot soiul de remarci nelalocul lor, legate de vestimentația lui, iar asta l-a întristat peste măsură. Ochii i s-au umplut de lacrimi și durerea de stomac și-a făcut simțită prezența imediat.
Am căutat, cum era și firesc, să-i explic că nu trebui să țină cont de aceste cuvinte și nici de atitudine pentru că ea nu este justificată. Nu știu cât a înțeles atunci și veți vedea de ce spun „atunci”.
A venit o fetiță la el, elegantă și ea, dar o eleganță potrivită unei școlărițe de clasa a IV-a care l-a încurajat și susținut. I-a spus că e normal să fii îmbrăcat mai frumos având în vedere că aceste fotografii vor fi festive și vor face parte din portofoliul clasei lor.

20160617_085617

Am plecat convinsă că lucrurile se vor așeza și că prezența învățătoarei va liniști apele.

Asemenea atitudini nu au cum să nu te întristeze pentru că cei care acum sunt copii vor deveni adulții de mâine. La rândul lor vor trebui să formeze caractere și tot așa. Ce anume îi mână pe copii în acțiuni atât de răutăcioase? De ce simt nevoia să fie atât de agresivi și să jignească fără motiv?
În fine, răspunsul îl știu mulți, unii luptă să-l schimbe alții s-au săturat deja.
În cele două ore cât au făcut activități, una dintre ele a fost:

20160617_134615

iar aici copiii au dat frâu liber imaginației. Am avut ocazia să imortalizez câteva dintre ele și veți descoperi singuri ce frumoase sunt. Se pot țese povești minunate pe marginea lor.                                  20160617_13432820160617_13433620160617_13434720160617_13435820160617_13442120160617_13443220160617_13450120160617_13451820160617_13460420160617_134409

La ora stabilită a sosit pozarul și după ce și-a făcut treaba, copiii au plecat la restaurant, însoțiți doar de învățătoare, pentru a lua un prânz festiv. Mă rog, asta dacă așa se poate numi ceea ce a fost acolo. Au avut de ales între o pizza și un șnițel cu cartofi completat fiind de o înghețată la desert și un suc.
O mămică a făcut lobby acestui restaurant, explicând la ultima ședință cu foarte mult patos și gesticulări ce bucătar extraordinar are acest loc și ce aranjamente poate el să facă într-o farfurie. De parcă pentru a face un șnițel și niște cartofi ai nevoie de mare atestat de masterchef.
Personal nu mai am puterea să lupt cu toate fițele astea pentru că experiența din trecut de la primul copil m-a învățat că e o pierdere de vreme, energie, neuroni.
Reacția copiilor nu a ținut cont de recomandările făcute și a fost mai mult decât grăitoare, multe din farfurii rămânând aproape pline în ciuda iscusinței celebrului bucătar. 🙁
Dar a fost muzică și aici nu a lipsit zbenguială și au mai fost ceva jocuri la care nu am asistat. Spun de muzică pentru că atunci când m-am dus să-l iau, la final, toți erau leoarcă, semn că mare activitate au avut.
20160617_133518

20160617_133533

20160617_133545

La întoarcere a trebuit să trecem pe la școală pentru a lua ghiozdanul, aceste nefiind luat la restaurant. Așa am putut vedea lucrările făcute de copii.20160617_134231

După ce am ajuns acasă, la duș fiind, Luca mi-a spus:

– Știi ceva mama? Am avut noroc cu ținuta asta de astăzi.
– De ce spui asta, mai ales că știi cum a fost?
– Pentru că am avut parte de mai mult respect din partea colegilor. Nu știu cum a fost posibil dar așa s-a întâmplat. Ai avut dreptate dimineață. 🙂

20160617_133602
A mai trecut o zi. A început greu și neplăcut și s-a terminat frumos și cu o constatare.
Pentru mine, cu mai multe întrebări dar și bucurii. 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: