Postura de mamă mi-a oferit de-a lungul timpului tot soiul de experiențe care au înlesnit trăiri diverse. Una dintre ele este legată de discuțiile pe care le am în mașină, atunci când alături de mine se află copiii. Fie că sunt amândoi (în ultima vreme tot mai rar pentru că Răzvan este departe de noi 🙁 ) fie că e doar unul, habitaclul automobilului este cel care crează o intimitate cum rar mi-a fost dat să experimentez.
Poate faptul că eu, de copil, nu am călătorit cu mașina decât ocazional, m-a determinat ca atunci când am crescut să-mi doresc, nespus, să am mașină proprie dar și permis de conducere, ceea ce s-a întâmplat imediat ce am devenit majoră. E adevărat că schimbarea regimului din România mi-a facilitat acest lucru și visul meu a putut căpăta consistență devenind palpabil. Așa că, am condus din pură pasiune până în momentul în care am născut, am continuat acest lucru până acum, când scriu aceste lucruri și nu mă voi opri niciodată. Nici un drum nu mi se pare prea lung și nici o destinație de neatins.
În aceste condiții, băieții mei au fost plimbați și răsplimbați și așa, poveștile în care mașina a fost gazda, au devenit cele mai frumoase. Și au fost multe, foarte multe. 🙂 Am multe locuri din țară dar și din afara ei care au atașate și aceste istorisiri și pot spune, cu mâna pe inimă, că sunt deosebite.
Așa a fost și astăzi, atunci când, la întoarcerea de la pian Luca mi-a povestit ce a făcut el afară, zilele astea, alături de copii. Am aflat că după ce au încercat să „vândă ziare”, a se citi pliante de la hipermarketurile din zonă, fără prea mare succes, au găsit o formulă ce s-a dovedit mult mai inspirată.
-Mama, alături de Teo, Alexandra, Daria și încă un băiețel am cules flori.
– Ce fel de flori, Luca?
– Din alea crescute random, nu știi?
-Și ce-ați făcut cu ele?
-Alexandra a făcut buchețele iar Daria, pentru că este cea mai mică și mai drăguță, le-a vândut vecinilor noștri mai bătrânei. 🙂
-Și, ați avut succes?
-Evident că da, nici nu aveam cum. A fost suficient ca Daria să întindă buchețelul și ei l-au și cumpărat. Și știi, nu a spus cât costă ci doar: dați cât doriți dumneavoastră. 🙂
-Și ați adunat vreun ban?
-Da. 6 lei.
Nu știți ce bucurie și ce planuri au urmat. Ce și cum vor face atunci când nu vor mai avea produse oferite de natură. Și să nu credeți că nu avea și pentru asta o alternativă:
Adunăm crenguțe, le curățăm, fetele le împletesc și așa vindem coșulețe!
Sunt convinsă că vor mai veni și alte povestiri, din perioada pubertății, pentru că în asta am intrat. Da, și eu alături de el. 🙂
