Totul a pornit de la o imagine pe care draga mea prietenă, Maria, a postat-o pe wall-ul ei.
A intrat instantaneu în sufletul meu și mi-am dorit ca ei să poposească și la noi acasă, acum, pentru că-i anotimpul lor.
Drept pentru care, sâmbătă dimineața, m-am trezit gata turată pentru a duce la bun sfârșit acest proiect. Am lăsat totul baltă și-am alocat câteva ore bune pentru a transforma imaginea în ceva palpabil.
Nu mi-a fost foarte greu pentru că o condiție esențială o îndeplineam deja: aceea de a avea toate materialele necesare confecționării lor. Se știe că lipsa lor este un impediment major și poate mai mulți doritori se poticnesc încă de la început.
Așadar, materialele necesare sunt (sper să nu uit nimic):
pâslă de mai multe culori
bile din polistiren sau din carton presat
fire colorate de bumbac
vopsea pentru fața copilașilor
fire de cânepă pentru păr
silicon pentru lipit părul
Am făcut și un mic tutorial în care prezint necesarul.
Tutorial copii ghinduță 1 – video
Am urmat pașii firești, cu mult drag și mare nerăbdare de a ține în mână produsul finit. E adevărat că e o muncă migăloasă dar dacă îți place ceea ce faci, nici o migală nu-i prea mare.
Pentru început am vopsit bilele de polistiren, cele care urmau a se transforma în căpușorul copiilor.
Cât timp s-au uscat bilele, am croșetat căciulițele. Nu am mai făcut acest lucru de foarte mult timp și mi-am scormonit mintea pentru a confecționa, din nou, aceste minuscule căciulițe. Este mai comod de folosit croșeta, fiind așa de mici, dar se pot și tricota.
Nu sunt o maestră în ale croșetatului dar mi-am îndeplinit scopul și toți copilașii mei au căpușorul acoperit.
Apoi am trecut la confecționarea frunzelor unde ei se vor culcuși. Pentru asta am decupat niște frunze din pâslă, după un tipar, pe care an cusut niște nervuri.
Tutorial copilași ghinduțe 2 – video
Frunzele cu nervuri le-am cuplat, două câte două, pentru a forma „buzunarul” în care am pus copilul.
Am pus „părul” fiecăruia, o eșarfă la gât, am desenat ochii și gurița și… gata, copilașii ghindă mă privesc. Doar unul doarme, fiind mai somnoros. 🙂
După ce ne-am bucurat de apariția lor, i-am scos și la plimbare. 🙂 Era vremea prea faină pentru a nu profita de ea.
Iată cum o simplă imagine poate stârni așa pasiuni. Mi-am bucurat sufletul petrecând câteva ore minunate, pline de frumos și delicatețe.
Pentru imbold vreau să-i mulțumesc Mariei.
