Articole Literatura de azi – Un hublou spre Univers – Sabin Bălașa

 Arta este o manifestare a adoraţiei pentru miracolul realităţii. Sabin Bălașa

UN HUBLOU SPRE UNIVERS

Adevăratul artist este acela care, depășind micile lui interese egoiste, își simte misiunea istorică de a cultiva poporul căruia aparține.

Sabin Bălașa, cel care consideră că lumea nu este numai vie, ci și dinamică, pulsantă, aptă de mișcare continuă, dar și posibil de a fi răsturnată pentru a fi mai apoi regenerată.

Sabin Bălașa cel care respinge confuzul, obscurul, ilogicul, situațiile încâlcite, neclare.

Sabin Bălașa, cel despre care Fănuș Neagu spunea: Fiecare pânză a lui se înrămează ca un hublou deschis spre univers.

Metaforele lui conțin întotdeauna o imagine. Fantasticul artistului este un fantastic generalizat, teatral și retoric. Retorica decurge din desenul exact și din gestica personajelor. Personajele umane sunt nuduri, adesea androgine. Exagerarea care conduce la supranatural este convențională și ireversibilă. Ea conține o indicație, implicit – timp fără timp, fără gradații.

În concepția artistului, omul se află în orice situație supus unei determinări cosmice. Consecința picturală a fost că artistul a refuzat să gândească omul situat între patru pereți, el concepându-l numai în spațiul cosmic. Aceasta și explică refuzul său de a picta natură statică, chiar și peisaj.

Figura umană este esențială în pictura lui Sabin Bălașa. Nu o poate gândi decât realist-figurativ. Dintre timpurile umane el a preferat tinerețea.

Frumoase și pure, de o sănătate transfigurată, chipurile de tinere și tineri au o viață aparte, de o ciudată și totuși vitală melancolie, așteptând dăruirea, dăruindu-se într-o dezlănțuire frenetic, de puternice și pure pătimiri, într-o lumină de vis și realitate, ca o ceață albastră cernindu-se. (Radu Cârneci)

Nuntă cosmică (1982)

Tema nudului a fost frecventă în pictură. În pictura lui Sabin Bălașa nu aflăm îmbrățișări erotice ca la Rodin, femei la baie ca la Cézanne, nuduri în stare de transă, în odihnă, lascive ca la Tițian, Rubens sau Giorgione. Cu alte cuvinte nimic profan. În afară de frumusețea clasică, pe artist îl interesează puritatea gestului, semnificația sa, linia riguroasă și aproape ireală a corpului, figura misterioasă, enigmatică, pe care nudul îl reprezintă pentru privitor și totodată apreciază puterea sa vizuală de atracție fascinantă.

Personajele și eroii picturii lui Sabin Bălașa au o superioritate asupra privitorilor și legilor naturii, firesc, fiindcă ei izvorăsc din legendă și vin parcă din cosmos.

A-l defini doar ca figurativ este mult prea puțin. Figurația sa are note particulare, bine conturate. O trăsătură distinctă este gestul nobil, hieratic, linia riguroasă și totuși ireală prin rigiditate, ritm, insolitul unor siluete, adevărate revelații ale ochiului interior. (Adrian Marino)

Culoarea predominantă în picturile lui Bălașa este albastru, cu o nuanță de ultramarin, uniform, așternut omogen și clar. Albastrul nu este o culoare oarecare pentru artist. Ea are semnificații profunde legate de un anume specific românesc:

Astăzi, albastrul care e lumina cea mai îndepărtată, ne reprezintă pe noi, oamenii care am ajuns să zburăm în spațiul cosmic… Albastrul meu e din Miorița și din Eminescu, adică din matricea noastră spirituală. (Sabin Bălașa)

În albastru, el plasează Omul. În acest mod îl leagă de idea de cosmos: Albastrul este pentru mine lumina cea mai îndepărtată care îmi dă sentimental eternității. Spun lumină pentru orice culoare care este lumină. (Sabin Bălașa)

Creația lui Sabin Bălașa încearcă să unească trecutul cu viitorul. Este un apel la o viață mai plină, care să se acorde cu lumea într-un mod mai intim.

Articol apărut în revista online Literatura de azi.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: