La jurnalul de la prânz am auzit de la doamna meteorolog Căpșună de acest cod galben de viscol în munți. Când am ieșit afară am fost întâmpinată de un soare mai mult decât primăvăratic, dar mai ales de mirosul specific de pământ curățat și pregătit pentru rodit.
Nu am văzut doar un om făcând aceste munci asociate primăvarei ci mai mulți. Greblau de zor frunzele moarte și nu doar pe ele, smulgeau florile rămase din toamnă, cele care acum erau doar niște lujeri ofiliți, adunau gunoaiele aruncate de cei care nu pot înțelege că în mizeria făcută de ei nu stăm doar noi.
Se simțea o renaștere, avântul specific apropierii perioadei calde după iarnă. Numai că iarna asta numai iarnă nu a fost, nu a nins aproape deloc, de temperaturi scăzute nu mai pomenesc. Vreo câteva zile cu maxim -10 grade și astea însoțite de un cor de bocitoare.
Acum, la jurnalul de seară, Busu iar a pomenit de codul galben de viscol. E în munți unde vântul va bate cu rafale de 80-100 km/oră și va spulbera zăpada de pe creste. Noroc că e doar acolo că aici de-ar veni așa un vânt ar alerga doar pragul și gunoaiele. Și pletele doamnelor. 😉
