Articole Literatura de azi – Talentată, elegantă, misterioasă. Irina Petrescu

Teatrul înseamnă metamorfoză: un artist se transformă în şoarece sau în ce vrea el; din om bun devine om rău. Silviu Purcărete

Talentată, elegantă, misterioasă

Discreție, rafinament, eleganță, profesionalism – atributele unei mari doamne a scenei și cinematografiei românești.

Irina Petrescu (19 iunie 1941 – 19 martie 2013) cea care a interpretat roluri memorabile în cinematografie, a ales, în cele din urmă, să fie actriță fidela a scenei Teatrului Bulandra din București. Iată ce declara într-un interviu:

Eu m-am oprit definitiv la teatru și nu aș schimba acest lucru, sigur și pentru că acum nu mai pot juca decât bunici, mătuși, pentru care nu există partituri în film. E foarte greu de acceptat compoziția după ce ai jucat ani și ani de zile ingenua, mai mult sau mai puțin frumoasă. Eu fac compoziție în teatru de mulți ani și mă bucur teribil, nu doresc să fiu o frumușica, o iubită, o logodnică, o suferindă din amor în teatru. În această meserie cred în buna-credință a actorului, în cinste, în neminciună. Îmi pare paradoxal. Meseria noastră este a făcăturii, a minciunii, dar trebuie sa existe un adevăr, o credință, o sinceritate pe care publicul o caută și o cercetează fără greș. Tot ce este impostură ușoară sau violentă, publicul o resimte, oricât de senzațional ar fi efectul măiestriei actoricești. Refuz impostura și o simt ca spectator, pentru ca sunt și un foarte bun spectator de teatru. Mi-e groază de ce viată grea îi așteaptă acum pe actorii tineri. Scena este teribil de crudă și de nemiloasă și arată toate defectele de caracter ale actorului. Trebuie să ai grijă să fii cât mai curat, cât mai sincer, cât mai adevărat, pentru că scena e crudă și te trădează.

Irina Petrescu a intrat la Facultatea de Filosofie și… a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale (IATC) din Bucureşti, promoţia 1963, la clasa prof. Ion Şahighian, asistent regizorul David Esrig.

Regizorul Savel Stiopul a fost cel care a descoperit-o în timpul studenției, în timp ce lua masa, alături de părinții ei la un restaurant. A chemat-o să dea niște probe pentru un film. Acesta nu s-a mai făcut, dar probele au rămas și au fost văzute de Liviu Ciulei care tocmai căuta o tânără interpretă pentru filmul lui.

A distribuit-o în rolul principal, Ana Strejan, din Valurile Dunării, film ce a apărut în 1960.

Filmul a sosit, pe neașteptate, ca un basm. (Irina Petrescu)

Urmează, parcă firesc, roluri în: Nu vreau să mă însor (1960), parteneri Toma Caragiu și Geo Barton, în regia lui Manole Marcus, Poveste sentimentală (1961), în regia lui Iulian Mihu, Paşi spre Lună (1964) ca Artemis și în Străinul (1964) unde a interpretat rolul elevei Sonia, jucând alături de Ștefan Iordache (care a debutat în acest film) și Șerban Cantacuzino, în regia lui Mihai Iacob.

Alături de Ștefan Iordache, în filmul „Străinul” (1964)

Joacă în regia lui Ion Popescu Gopo rolul Fetei-vrăjitoare din filmul sau De-aş fi… Harap Alb (1965), avându-i ca parteneri pe Florin Piersic și Cristea Avram.

În același an Lucian Pintilie o ia să joace într-un film deosebit: Duminică la ora 6 (1966) – studenta la arhitectură Anca, partenera lui Dan Nuțu (premiat la Mamaia in 1965 și la Mar del Plata în 1966), cu care va juca și în Dimineţile unui băiat cuminte (1967) – Mariana in regia lui Andrei Blaier in 1966.

Talentată, elegantă și misterioasă, Irina Petrescu a marcat cinematografia românească și a atras atenția regizorilor din străinătate. Însă din motive personale a preferat să rămână în țară.
A trăit o frumoasă poveste de dragoste alături de Adrian Pintea. Cei doi s-au îndrăgostit la începutul anilor ’80, atunci când Pintea interpreta rolul din “Iancu Jianu” și era asaltat de admiratoare.

Dragostea lor a fost puternică și frumoasă, motiv pentru care în momentul în care s-au despărțit, iar Pintea s-a căsătorit cu o altă femeie, cei doi au rămas prieteni.
Cei care au rămas confidenții actriței în următorii ani au fost părinții ei, până i-a pierdut însă într-un accident de mașină.

Irina Petrescu a reuşit să se impună în lumea artistică prin ţinuta, distincţia şi eleganţa sa, dar şi pentru frumuseţea, seriozitatea şi rigurozitatea cu care profesa. Tocmai de aceea, arareori acorda interviuri, preferând să se concentreze asupra spectacolelor în care juca.

Irina Petrescu nu a fost doar o strălucită actriță de film, ci unul primii noștri actori importanți. Extrem de cultivată, era întotdeauna la curent cu tot ce apărea nou în cinematografe. Mergea la filmele tinerilor actori și regizori și se bucura de succesele lor. Regret că în ultimul timp a renunțat la film în favoarea teatrului. (Irina Margareta Nistor).