Mult am mai așteptat la viața mea. Fie că a fost vorba de oameni fie că despre fapte/situații care nu țineau de oameni, așteptările mi-au mâncat mult prea mult timp față de cât ar fi trebuit. Cred că și pentru asta ai nevoie de un învăț care să vină din copilărie părinții fiind cei care să se ocupe.
Nu știu dacă m-am priceput în a-i învăța pe fiii mei acest lucru, dar știu că eu nu-mi amintesc de asta din copilăria mea. Pe mine viața m-a pus în fața unor evenimente ale căror rezolvare a presupus răbdare și așteptare. De aceea știu ce presupune așteptarea și ce se poate petrece în mintea ta în acest timp. Pentru că și așteptările astea sunt de mai multe feluri. Eu una, ca să pot merge mai departe, le contorizez mai mult pe cele care au avut rezultate bune.
Azi am mai adăugat un capitol.
L-am așteptat pe licean în mașină pentru că era destul de frig afară și mai bătea și vântul. A contribuit și umezeala fiind nevoită a mă feri de ea în condițiile în care am o suferință incompatibilăcu ea. După câteva zile bune în care căldură m-a învelit și răsfățat, gradele astea îmi dau fiori pe care nu știu să-i duc. Mai ales că nu-s doar de frig.
