Dacă în timp ce am pregătit materialele m-am tot gândit cum vor reacționa copiii atunci când vor da nas în nas cu șerpii de gumă, făcându-mi tot felul de griji ca-i vor respinge, acum când scriu asta am certitudinea ca toate grijile mele au fost nefondate. Nu numai că nu le-a fost frică ci i-au primit cu mare bucurie. De data asta am axat întâlnirea în jurul sunetului ș iar după reacția participanților am înțeles că nu am ales greșit. Copiii au avut parte de provocări care mai de care mai interesante cărora le-au dat curs cu multă bucurie și interes. Ne-am jucat cu acest sunet alintând cuvintele, recunoscând acest sunet dintr-o listă mai lungă, repetând după mine silabele care-l conțineau și multe altele. Mai multe poezioare au provocat copiii în a le reda fără greșeală, unii dintre ei fiind foarte determinați în a le spune fără greșeală.
Moș, moș Cocoloș
Vino iute, dă-mi un coș
Să pun în el un cocoloș!
Moș, moș Cocoloș.
Vine melcul supărat…
O furnică la pișcat!
Și cum vine pâș, pâș, pâș,
Întâlnește-un cărăbuș
Și din gură el striga
Fugi de aicea, nu mai sta!
Dă-te-n colo, nu sta-n drum
Că te iau în coarne acum!
Pâșșș, pâșșș, pâșșș.
Minunate au fost aceste momente, dialogul dintre noi fiind unul minunat. Atmosfera a fost caldă, cooperantă, copiii participând cu interes și curiozitate la aceste jocuri.
Povestea pe care am ales-o a fost Șarpele nerecunoscător, o puteți auzi dacă ascultați înregistrarea de mai jos.
Ca totul să fie mai interesant, fiecare copilaș a avut un șarpe pe care, la finalul activității, l-a luat acasă, însă până atunci s-a jucat cu el.
Cum s-au jucat? L-au măsurat pentru că au primit și o riglă în cadrul acestei secvențe jucându-ne cu numerele, numărând de la 1 la 20 crescător și descrescător. Nu aveți idee cât au fost de întinși acești șerpi și ce au făcut copiii cu ei.
A urmat o secvență în care cei mici au avut de colorat niște șerpi după model, culorile folosite fiind roșu, galben și albastru.
În ceea ce-i privește pe cei mari, ei au fost provocați cu niște socoteli mai complicate, de nivelul lor. Și au dat curs acestei provocări cu bucurie, chiar dacă a trebuit să o luăm de la capăt de câteva ori.
Am avut și secvența cu picăturile colorate de apă care au alunecat pe folia de plastic unsă cu ulei. De data aceasta niște șerpișori au prins culoare.
În ceea ce privește meștereala, au fost mai multe oferte. Prima dintre ele s-a referit la un șarpe spiralat, pe care copiii l-au colorat și decupat.
O altă provocare a fost aceea a realizării unui șarpe din fâșii de hârtie colorată. Pentru unii, fascinant!
Mă bucur că am avut inspirația de a veni cu acest tip de abordare, mai mult din punct de vedere logopedic, pentru că a fost un exercițiu foarte interesant. E provocator pentru mine deoarece copiii sunt de vârste diferite și mai ales pentru că trebuie să am o anumită abordare, încercând să-i fac pe cei mari colaboratorii mei, așa lucrând și cu cei mici. Se știe că cei mici vor „alerga” în urma celor mari, dorind a se ridica la nivelul lor, așa fiind mai atenți și cooperanți.
Spuneam că e provocator și nu trebuie să mai reamintesc cât de mult îmi place. Chiar ador să fac acest lucru iar când văd ce schimbări au intervenit în cazul unora dintre copiii care au venit regulat îmi înflorește sufletul de fericire. Exact așa, ca primăvara asta care e de fapt o vară, anotimpul pe care eu îl ador. Cu toată ființa mea!
Vă așteptăm alături de noi și vă promit că nu veți regreta!
