Iată că ziua mea mă prinde într-o barcă! Și nu orice fel de barcă și nu oriunde.
Ai putea spune că așa a fost să fie și că așa s-a nimerit, bla, bla, bla. 🙂
Dar, oare, e chiar întâmplător că sunt în decursul acestei călătorii chiar la ceas de bilanț, într-o barcă iar acesta este, culmea, pe Tamisa și că partenerii mei sunt prietenii lui Jerome și în speță, ai Literaturii de azi? Iată, vedeți cum s-a sucit totul? Din condei, și dacă dorești a căuta semne, legături, vibrații care să te ducă într-o stare adecvată unui bilanț, trebuie să fii atent la detalii.
Detalii – îndrăgitele mele detalii, cele care fac lucrurile și întâmplările să fie altfel.
Așadar, ce să spun? Sunt atât de multe lucruri ce s-au petrecut în ultimul an, care au însemnat și continuă să o facă, foarte mult pentru mine. Un copil a plecat în drumul lui, pe lângă Tamisa (ce spuneam eu?!), un copil a rămas să continuam să învățăm despre câte-n-lună și-n stele. Am avansat în hobby-ul meu și l-am transformat într-o sursă de venit (modestă ce-i drept, dar sursă 🙂 ) și am intrat în cel mai frumos proiect al maturității mele.
Acum, sunt mulți acei care te întreabă ce ți-ai dori, iar eu, ajunsă în acest punct al existenței, am un singur răspuns de dat: sănătate. Nu-mi doresc nimic altceva, pentru că dacă această condiție de bază este îndeplinită, știu că pot realiza atât cât să-mi ofer mie și copiilor un confort decent. Fără fițe, fără farafastâcuri, dar frumos și îndestulător.
Am învățat, în decursul anilor, că lucrurile trebuie făcute la vremea lor, că e bine să experimentezi ceea ce-ți place, că merită să ai parte de trăiri intense și de experiențe inedite, chiar dacă ele nu sunt, de cele mai multe ori, chiar ortodoxe. Că nu merită să-ți refuzi plăceri pe care numai tu ți le poți înlesni și că, dacă există un echilibru, oricât de fin ar fi, dar echilibru, nu riști să nu te mai poți redresa în eventualitatea unui derapaj.
Dacă-mi pare rău de ceva? Poate că da; că nu am avut puterea, la ceasul la care s-a cerut, să iau deciziile ce ar fi schimbat major ce era necesar. Poate că nu am avut suficientă inspirație de a mă stabili într-un oraș în care deschiderea să fie mai mare sau poate că nu am conștientizat (și nici nu am fost ajutată 🙁 ) de puterea și capacitatea mea.
Însă îmi place să cred că am învățat din toate acestea și așa am putut să fiu un sprijin pentru copiii mei, atunci când viața le-a cerut-o, să fie hotărâți. I-am încurajat din toate punctele de vedere și nu voi înceta să o fac.
Mă bucur că familia mea este întreagă, că am doi părinți în viață, alături de care savurez cât mai multe clipe cu putință. Sunt fericită că am un frate și o soră pe care îi iubesc mai presus de cuvinte și cărora le mulțumesc pentru ceea ce aduc în existența mea. Sunt fericită că cei doi copii ai mei sunt bine și că lucrurile decurg frumos în ceea ce-i privește.
Nu pot omite colaboratorii mei, cei fără de care împlinirea mea profesională nu ar avea nici o noimă. Le mulțumesc că s-au aplecat asupra existenței mele și au găsit motivele necesare pentru a colabora.
Despre Literatura de azi, numai și numai la superlativ! Sunt plină de… preaplin și freamătul acestei activități nu a scăzut în intensitate nici o secundă, din momentul în care „am aterizat” aici. Am spus și o mai repet: nu vreau să gândesc pe termen lung. Doresc a mă bucura de fiecare fior și de fiecare descoperire ce ține de acest proiect. Ori dacă mai și răzbate în juru-mi, ce-mi pot dori mai mult. 🙂
Așadar, un ceas aniversar plin cu multe bune, cu regrete mărunte și cu speranțe. Pentru mine și ai mei, pentru cei dragi!
Cât despre Trei într-o barcă, dacă nu ați apucat să urcați, acum e momentul.
Cât despre senzații, natura e cea mai mare maestră. Ascultați!
Natură și sunete 14 iunie 2015 – video
Despre cum am scris la revistă despre Jerome K.Jerome, dar și despre Trei într-o barcă, puteți citi mai jos.
Îmi place munca, mă fascinează. Pot sta ore în şir să mă uit la ea. Jerome K. Jerome
Cunoscut mai ales pentru romanul satiric Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele), Jerome K. Jerome (2 mai 1859) s-a născut și a crescut în sărăcie, la Londra. Deoarece tatăl său a făcut niște speculații ce nu s-au dovedit a fi inspirate, familia a fost ruinată. Mai târziu această experiență a fost descrisă în autobiografia sa, My life and times (1926).
A urmat Școala Filologică, ulterior cunoscută sub numele de Liceul Marylebone. A dorit să devină politician, dar și om de litere, însă moartea tatălui său când Jerome avea 13 ani, și moartea mamei sale când acesta avea 15 ani, l-au forțat să renunțe la studii pentru a lucra și a se întreține. A fost angajat la Londra, la colectarea cărbunelui ce cădea pe căile ferate, timp de 4 ani.
A încercat să devină jurnalist, scriind eseuri, satire și nuvele, dar cele mai multe dintre acestea au fost respinse de edituri.
În cele din urmă, în 1885, a ajuns să aibă un oarecare succes alături de o trupă de actorie. La 21 iunie 1888 s-a căsătorit cu Jerome Georgina Elizabeth Henrietta Stanley Marris , la nouă zile după ce aceasta a divorțat de primul ei soț. Avea o fiică de cinci ani din căsnicia anterioară. Luna de miere a avut loc pe Tamisa într-o mică barcă , un fapt care se crede că a influențat semnificativ opera sa, Three Men in a Boat (Trei într-o barcă), ce a și apărut imediat după această perioadă. 
Numai că, în carte, soția sa a fost înlocuită de doi prieteni vechi, George Wingrave (George) și Carl Hentschel (Harris), ceea ce i-a permis să creeze situații comice. Cartea a fost publicată în 1889 și încă de la apariție a înregistrat un succes răsunător. Popularitatea a fost atât de mare încât Tamisa a devenit atracție turistică. În primii douăzeci de ani cartea s-a vândut în peste un milion de exemplare în întreaga lume. Aceasta a fost adaptată la filme TV și emisiuni de radio, piese de teatru, și chiar un musical. Stilul său de scriere a influențat mulți umoriști și satirici din Anglia și din lume.
Datorită acestei siguranțe financiare, Jerome a fost capabil să se dedice scrisului, așa apărând o serie de piese de teatru, eseuri și romane, dar niciuna dintre acestea nu a reușit să ajungă la celebritatea și succesul lui Trei într-o barcă.
După o scurtă ședere în Germania în 1889, Jerome se hotărăște să scrie o continuare a celebrei lui cărți și așa apare Three Men on the Bummel (Trei hoinari), dar nici aceasta nu s-a putut bucura de un succes consistent, precum predecesoarea sa.
În 1902 publică romanul considerat autobiografic, Paul Kelver. În 1908 piesa sa, The Passing of the Third Floor Back, în care rolul principal este jucat de cel mai important actor al timpului, Johnston Forbes-Robertson, are un imens succes comercial.
A dorit să-și servească țara la izbucnirea războiului, dar având 56 de ani a fost respins de armata britanică.
În urma unui accident vascular și a unei hemoragii cerebrale se stinge din viață la 14 iunie 1927.
O nouă viaţă începe pentru noi cu fiecare secundă. Să mergem înainte, cu bucurie, să o întâmpinăm. Chiar dacă o vom face sau nu, trebuie să insistăm şi vom merge mai bine cu ochii aţintiţi înainte, decât privind înapoi.
