machetedidactice.com

Un gest atât de util de la un om care a ieșit din sistem. Oare de ce?

„Dacă o cunoașteți pe doamna profesoară care a făcut aceste notițe pentru elevi, spuneți-mi și mie”, am mai scris duminică pe Facebook. Sau felicitați-o din partea mea.”
Dana Mihaela Dragnea (n.1974) locuiește în Pitești, oraș în care a făcut și Facultatea de Litere, specializarea română-engleză. În timpul studenției a fost învățătoare, ea fiind, de altfel, absolventă a Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung, Argeș. După cum mărturisește, realizările sale notabile din timpul studenției sunt cei doi copii: Neti și Iustin.

După absolvirea facultății a devenit profesoară de română. Timp de zece ani a lucrat la cea mai bună școală din oraș. Avea notorietate. Avea elevi extraordinari. Avea susținerea părinților. Avea stabilitate profesională. Dar, în urmă cu un an, spre surprinderea tuturor, a decis să renunțe la acel post, schimbându-l cu o catedră de jurnalism de la Palatul Copiilor din Pitești. Nesăbuință – au decretat unii, adăugând: „E ca și cum un medic de la Spitalul Universitar ar pleca de bună voie la un cabinet de familie de la un parter de bloc din Chiajna.” Curată nebunie – au concluzionat alții…

Ba nu, REVOLTĂ – spune Dana Mihaela Dragnea. Revoltă față de un sistem de învățământ în care notele la clasă și la examene sunt mai importante decât copiii înșiși. „Nu regret nicio clipa decizia luată, dimpotrivă!”, explică aceasta. „Aici pot, în sfârșit, să fac cu elevii mei ceea ce consider eu că este util, important, practic și frumos.”

Am rugat-o pe Dana Mihaela Dragnea să vorbească pentru Bunatate.ro despre cum i-a venit ideea să scrie Sfaturile utile înainte de examen. Despre cum s-a simțit văzându-le preluate (și chiar asumate) de alți profesori. Despre cât de important e, în meseria de profesor, să împărtășești. Dumneaei a acceptat, drept care îi mulțumesc.
Puteți citi tot interviul aici.

Le-am preluat în ideea de a ajunge la cât mai mulți doritori, dar și pentru a rămâne consemnate pentru viitor, pentru că examene se susțin an de an.

Revenind la oamenii devotați, pasionați, care aleg să părăsească sistemul, avem oare idee câți or fi? Unii dintre ei au obosit să luptele cu morile de vânt. Alții sunt de-a dreptul scârbiți de atâta impostură și prefăcătorie care-i înconjoară. Se tot spune că lucrurile s-au schimbat, dar din nefericire nu este așa!
Am întâlnit învățătoare care nu știu care-i numărătorul și numitorul. Învățătoare care nu au habar de calculul perimetrului. De oameni care stau la catedră și vorbesc sub orice critică, nu mai pomenesc de scris.
Se pot observa cu ochiul liber cum anume se exprimă mare parte din cei care sunt puși să educe copiii și să le deschidă noi orizonturi de cunoaștere.
Cum să stârnească ceva acești oameni dacă ei nu au habar pe ce lume trăiesc?
Evident, nu sunt toți așa, dar masa celor care nu au har de dascăl e mai numeroasă și dacă spui ceva ți-ai dat foc la valiză, nu mai contenesc comentariile în care ești făcut în fel și chip.
Nu e nimeni perfect, dar dacă ai ales această meserie ești dator să ai o anumită conduită, o sete de a învăța în fiecare zi câte ceva. O curiozitate pe care să ți-o ostoiești citind, documentându-te, participând efectiv, nu doar pentru  credite, la cursuri ținute de oameni care chiar au ceva de spus.
E nevoie de oameni pasionați, dedicați pentru că asta se simte atunci când apari în fața unor copii și nu doar a lor. Toată lumea are nas pentru a înțelege cum cel care ți se adresează abia așteaptă să se termine ora pentru a pleca cât mai repede. Asta dacă vine pentru că sunt destui care nici nu vin la orele pentru care sunt plătiți.
Dar chiar și așa, dacă fiecare adult ar contribui la progres și asta nu la nivel macro ci micro, în pătrățica lui, tot am fi mai câștigați. Puțin câte puțin de la fiecare ar face posibilă și vizibilă o schimbare.
De mentalitate, comportament, atitudine.
Și se poate!

(sursa foto: aici)

Lasă un răspuns