machetedidactice.com

Idei pentru mămici – Pierderea virginităţii – Richard Branson Autobiografia

DSC_8672

Uite cum s-a nimerit ca acest nou capitol Idei pentru mămici, să fie inaugurat tocmai cu acest titlu,

Pierderea virginităţii Richard Branson Autobiografia.

Îmi place să lecturez biografii ale unor oameni care au reuşit să se ridice deasupra semenilor. Îndrăzneala şi determinarea lor poate fi un exemplu pentru cei care stau în dubii într-o privinţă sau alta. Până la urmă poţi reuşi în ceea ce alţii cataloghează ca nebunie, numai perseverând şi neabandonând visul.

Unul dintre cei care se înscriu în această categorie este, fără-doar-şi-poate Richard Branson.

Pierderea virginităţii

Acesta este recunoscut pentru îndrăzneala şi apetitul de-a iniţia afaceri noi. Din 1968 a creat peste 360 de companii marca Virgin. A debutat cu casa de producţie Virgin Records care promovează artişti necunoscuţi, dar cu potenţial.

Acum imperiul Virgin include cărţi de credit, linii aeriene, trenuri sau agenţii de turism. Nu trebuie omise companiile înfiinţate cu gândul la viitorul umanităţii şi la mediul înconjurător: Virgin Health Bank (banca de stocare a materialului genetic, prelevat din ombilicul nou-născuţilor) şi Virgin Fuels (companie al cărei obiect de activitate este descoperirea de combustibili alternativi). Afacerile sale sunt răspândite în Marea Britanie, Statele Unite, Australia, Canada, Asia, Europa şi Africa de Sud.

Richard Branson ocupă locul 212 în lista celor mai bogaţi oameni din lume întocmită de Forbes pentru anul 2010 şi poziţia 8 în clasamentul global al celor mai influenţi gânditori de business Thinkers 50, ediţia 2009.

Mi-a plăcut foarte mult relaţia pe care micul Richard o are cu familia lui, o relaţie extrem de sănătoasă ce va dăinui peste ani.

Părinţii ne-au tratat întotdeauna, pe mine şi pe surorile mele, ca pe nişte egali ale căror opinii erau la fel de valoroase ca ale lor.

Să nu uităm că vorbim despre o familie tipic englezească, iar aceste lucruri se petreceau între anii 50- 60.

Pe când eram mici, înainte ca Vanessa(sora cea mică) să apară, dacă părinţii noştri ieşeau la cină undeva, ne luau pe mine şi pe Lindi cu ei, lungiţi pe pături pe bancheta din spate. Părinţii ne tratau ca pe nişte prieteni. De copii discutam cu tata despre cazuri juridice şi dezbăteam dacă pornografia şi drogurile ar trebui legalizate, cu mult timp înainte să ştim despre ce vorbeam.

Capitolele de început, atunci când se face vorbire despre perioada copilăriei sunt foarte interesante din prisma modului în care aceşti oameni au ales să-şi crească cei trei copii. Mama lui Richard a fost stewardesă iar tatăl său a studiat Dreptul, aşa cum era tradiţia în familie de câteva generaţii.

Nu îmi amintesc de vreun moment în care să nu fi simţit iubirea familiei mele. Eram o familie în care am fi făcut orice unii pentru alţii – şă încă mai suntem. Părinţii mei se adorau unul pe celălalt, iar în copilăria mea şi-au spus foarte rar vreun cuvânt tăios unul altuia.

Un alt aspect interesant al copilăriei autorului este acela că acesta a urmat Şcoala Preparatoare Scaitcliffe, iar aici a trebuit să stea la internat. Avea 8 ani. Această perioadă l-a marcat pentru că atunci s-a simţit pentru prima dată singur, nefericit şi speriat. Atât pe umilitoare au fost experienţele trăite în acest internat încât şi-a jurat că nu-şi va trimite copii niciodată la internat până când vor ajunge la vârsta la care să decidă ei înşişi dacă doresc să meargă acolo.

Richard suferă de dislexie- disgrafie, dar atunci dislexia nu era era o problemă pentru cei din jur ci… doar pentru cel în cauză. Pe lângă asta, copilul nici nu vedea chiar stând în prima bancă, iar acest lucru, al vederii, nu s-a rezolvat decât după câteva trimestre!

Cum nimeni nu auzise atunci de dislexie, a fi incapabil să citeşti, să scrii, să desparţi în silabe însemna că erai fie prost, fie leneş. Iar la şcoala pregătitoare erai bătut pentru amândouă.

Dislexia a fost o problemă pentru mine în toţi anii în care am mers la şcoală. Deşi ortografia mea mai lasă încă de dorit uneori, am reuşit să depăşesc cele mai importante dificultăţi atrenându-mă să mă concentrez. Problemele mele cu dislexia din copilărie m-au făcut să fiu mai intuitiv: când cineva îmi trimite o propunere scrisă, îmi dau seama că, în loc să urmăresc cu atenţie datele şi cifrele, imaginaţia mea captează şi dezvoltă ceea ce citesc.

Am insistat mai mult pe aceste capitole de început pentru că ştiu ce dramă este în familiei în care există un copil dislexic, iar părinţii au o problemă în a recunoaşte şi  trata această boală. Se ştie că logopedul este cel care poate trata, chiar dacă nu total, această boală.

Este evident că şi capitolele următoare sunt pline de întâmplări care mai de care mai nostime, iar abilitatea lui Richard şi flerul lui în ajută să iasă cu bine din situaţii dificile, şi să dezvolte afaceri de un real succes.

Richard Branson şi-a scris propriile reguli ale succesului, creând un grup de companii care a împânzit toată lumea, dar fără sediu central, fără ierarhie de management şi cu birocraţie minimă. Multe dintre afacerile lui – linii aeriene, retail, Virgin Coke, au apărut în domenii în care concurenţa era destul de mare. A dat de câte o mină de aur pe pieţe unde consumatorii erau nemulţumiţi, unde confuzia era atotstăpânitoare, iar firmele concurente stagnau.

Într-o lume din cale-afară de stresată, în care aproape că nu mai e timp de altceva decât de muncă, Richard Branson ne propune un model nou: familie, prieteni, distracţie, aventură – toate sunt la fel de importante în viaţa lui ca afacerile.

Ca antreprenor, a avut succes în tot felul de industrii, pe care le-a ajutat să evolueze. Acum vine şi cu un nou tip de carte: o autobiografie plină de poveşti, un autoportret plin de viaţă, dinamic, pe măsura autorului.

Ce spun specialiştii din domeniu? Vedeţi mai jos.

„Puţini oameni din lumea afacerilor sunt atât de vii, de versaţi şi de nonconformişti ca Richard Branson. Probabil nu mai există un alt om de afaceri în preajma căruia să te simţi la fel de bine. El întruchipează mitul antreprenorului rebel şi aventurier.” Gentlemen’s Quarterly

„Branson îşi poartă faima şi banii cu mare har: n-are cravate, şoferi, nu merge prin cluburi la modă. Ce-l face ieşit din comun este însăşi natura unică a ambiţiei lui. Nu e interesat de putere, cel puţin nu de acea putere care presupune manipulare. Ce vrea el este să se simtă cât se poate de bine…”Newsweek

„Branson, care singur spune despre sine că este un aventurier-capitalist, e un „generator” de idei de afaceri. Instinctele lui sunt acompaniate de puterea de a-i motiva pe cei care lucrează pentru el. Şi cui i-ar veni să spună „nu”?! Branson face tot ce poate ca toată lumea să se distreze la fel de bine ca el.”Time

Vă invit să lecturaţi un text minunat şi să vă bucuraţi de reuşita dar şi de abilitatea unui semen de-al nostru. Poate vă va fi de ajutor în a dezvolta o afacere de succes!

DSC_8671

 

Lasă un răspuns