machetedidactice.com

Am cinstit „Ziua cărţii” cu un subiect minunat. „Recreaţia mare” de Mircea Sântimbreanu

Ieri a fost Ziua cărţii. Un bun prilej de a mai aduce în faţa opiniei publice şi acest subiect, nu numai discuţii lipsite de conţinut. Aseară târziu, l-am urmărit pe academicianul Eugen Simion într-o discuţie minunată cu privire la Cioran şi la Eliade, la cărţile de altădată, la ceea ce se întâmplă cu şcoala românească şi nu numai. Am reţinut că, un motiv care a dus la scăderea acestei îndeletniciri şi aici mă refer la lectură, mai ales în rândul tinerilor, este acela că s-a schimbat modul în care se scrie romanul. După părerea distinsului om de litere, romanul şi povestea lui este acela care atrage cititorul. Ori a dispărut povestea şi romanul de astăzi este mai mult un eseu.
Pot să spun că am sorbit fiecare cuvânt şi-mi pare foarte rău că aceste emisiuni în care sunt pomenite astfel de lucruri sunt atât de rare! Nu mai spun de ora la care sunt difuzate, ore la care mulţi dintre cei interesaţi sunt în lumea viselor.
Tot în emisiunea cu pricina au fost prezentate şi nişte statistici referitoare la cât şi ce anume citeşte românul. Date care ar trebui studiate de cei care au posibilitatea de-a interveni şi de a schimba câte ceva.
Dar până să se petreacă acest lucru la scară mai mare, noi continuăm demersul nostru într-ale lecturii. Şi am poposit, de acestă dată, pe tărâmul lui Mircea Sântimbreanu şi ale lui poveşti şcolăreşti.
Ţin foarte bine minte acestă carte din copilăria mea, aşa cum îmi aduc perfect aminte de ilustraţiile din ea, ilustraţii semnate de regretatul Iurie Darie.
Cartea originală am prăpădit-o şi am multe regrete din această pricină. Şi pentru că am vrut să poată fi citită, am achiziţionat un exemplar nou, însă nu pe cel mai bun.

De ce spun asta?

Pentru că acest volum editat la Editura Gramar în colecţia Stil

Recreatia mare

nu are nici o ilustraţie, ori sunt multe din povestiri care te trimit la imagine, adică textul este îmbinat cu ilustraţia. Nu ştiu care au fost considerentele pentru care s-a întâmplat aşa, cert este faptul că am căutat până am găsit un fişier pdf în care cineva binevoitor, a scanat cartea în forma ei originală, cu ilustraţii cu tot. Am încercat s-o ataşez dar nu am reuşit, însă o găsiţi pe internet şi merită!
Luca a primit cu bucurie această lectură, iar faptul că în manualul lui este şi un fragment din Mărul, a făcut să-i sporească această curiozitate.
Pentru lectura de la şcoală, am găsit pe internet un fişier foarte frumos, interactiv legat de acest text.

DSC_5462  DSC_5463 

DSC_5465  DSC_5470 

DSC_5470  DSC_5472

Luca a reuşit să citească multe din poveştile şcolăreşti din acest volum. Le-a primit cu bucurie şi încântare, dar primul gest pe care l-a făcut atunci când a avut cartea în mâini a fost acela de-a o mirosi şi de a o studia.

DSC_5516  DSC_5517

DSC_5523  DSC_5524

Apoi, textele care cereau imagine au fost citite de pe monitor, asta pentru a înţelege copilul despre ce este vorba.
După ce a citit mai multe, am ales unul pentru a lucra pe el iar povestea se numeşte „Jocul culorilor”. În acest sens am confecţionat nişte fişe pe care le găsiţi în fişierul de mai jos.

Fişă de lectură clasa a II a Recreaţia mare

Noi am lucrat cu spor şi cu multe discuţii ce s-au ţesut pe marginea cerinţelor din fişe. La noi această modalitate de lucru prinde şi ăsta este cel mai important fapt. Vom merge pe ea atâta timp cât va fi constructivă.

DSC_6320  DSC_6321

Vă dorim spor la lectură!

Lasă un răspuns

%d