De zile bune, vremea e stranie, aproape greșită. Nu e frigul curat al iernii, asumat și limpede, ci un amestec obositor de ploaie, umezeală și cer plumburiu, spuzit de nori joși. Ceața se lipește de clădiri, de străzi și, parcă, de suflet. Pentru spatele meu deja suferind, această vreme e pur și simplu ucigătoare – fiecare schimbare de presiune se simte ca o amintire dureroasă care nu vrea să treacă.
E mai deprimant decât toate statisticile alarmante pe care ni le flutură zilnic prin fața ochilor. Mai greu de dus decât cifrele reci, pentru că se adună peste o stare generală de zbucium: financiar, politic, economic. O lume care pare scuturată din temelii, cu democrații făcute praf de oameni flămânzi de putere și de cei care îi urmează orbește. Toate acestea apasă. Mult.
Și tocmai sub această presiune, într-o zi mohorâtă și grea, mi-am spus că trebuie să fac ceva mic, dar viu. Ceva care să contrazică cenușiul. Așa s-a născut ideea unui curcubeu multicolor, desenat alături de fetița adorabilă, cu grijă și râsete, așezat pe coama unui ponei. Sau poate nu chiar un ponei… mai degrabă un unicorn.
Pentru că uneori, realitatea are nevoie de un strop de magie. De culoare, de drăgălășenie, de frumusețe delicată. De un unicorn care să poarte pe spate toate nuanțele speranței. Dar, mai presus de toate, de timpul acela prețios petrecut împreună, în care lumea de afară tace pentru câteva clipe, iar înăuntru se face lumină.
Un curcubeu nu schimbă vremea. Dar schimbă felul în care o trăim. 🌈🦄
