Fălticeni, 11 aprilie 2020
Pandemie: 5990 infectați/ 291 decedați/ 758 vindecați
Un răsărit care e din fața casei, dar pe care nu l-am imortalizat doar primindu-l în dar.
Primăvara e tot timpul prezentă, semn că a pus stăpânire pe aceste ținuturi. Și e cumva normal dacă mă uit la data din calendar. Numai că dacă mai cauți prin lume vezi că normalul și-a deturnat sensul și spun asta pentru că nu mai știu pe unde a fost o furtună de zăpadă de a acoperit în întregime florile copacilor și a îmbrăcat drumurile, gardurile și băncile cu pături pufoase și moi de zăpadă.
În jurul prânzului a sosit și curierul ca să fie tabloul complet. E bine când vine, parcă totul e așa ca înainte, dar eu știu că e doar o amăgire.
Totul a fost în limitele știute având aceleași activități, dar la turație mai mică. Citesc Pelerinul vrăjit de Nicolai Leskov și peste câteva pasaje am zăbovit mai mult.
– Noi cumpărasem de la o crescătorie o iapă, Didona, tânără, murgă-aurie, pentru șa ofițerească. Era o minune de frumoasă: căpșor frumușel, ochi drăgălași, nări fine și lărguțe, cum voia așa și respira, coamă ușoară; pieptul stătea ca o corăbioară de suplu între umeri, iar mijlocul mlădios, și piciorușele ușoare, în ciorăpei albi, și mersul parcă era cânt, nu alta… Într-un cuvânt, cine-i iubitor și știe ce-i frumusețea poate rămâne cu gândul dus după ce nu și-a mai putut lua ochii de la un astfel de animal. Atât de mult îmi plăcea, că nici nu mai plecam din grajd de la ea, și de bucurie o tot mângâiam. (pagina 126)
Cam așa a trecut și ziua de astăzi. Important este că suntem în formulă completă și asta-i tot ce contează. Sănătate!