A fost un an în care paginile s-au adunat firesc, unele peste altele, ca pașii unui drum lung parcurs cu răbdare. Provocarea stabilită de mine la Reading Challenge a fost de 50 de cărți, dar am ajuns la 62 – fără a pune la socoteală cărțile pentru copii, care au curs în paralel, zilnic, firesc, imposibil de inventariat. Dr. Seuss, anotimpuri, emoții mici și mari, povești citite cu voce tare și recitite pe sărite.
Dincolo de cifre, rămâne însă felul în care aceste lecturi m-au modelat: ca cititor, ca om, ca privitor atent la fragilitatea lumii. Unele dintre cărți au fost citite în cadrul Provocării Clubului Cititorilor de Cursă Lungă, altele au venit singure, chemate de o nevoie anume. Din toate s-a conturat, fără să-mi propun, un profil de cititor.
Am apelat la AI curioasă fiind de cele scrise de Laura pe pagina Clubului cerând să-mi facă un profil de cititor și iată ce am aflat:
Profil de cititor
Cititor contemplativ și empatic, atras de:
literatură profund umană, cu personaje fragile, contradictorii, memorabile;
romane despre memorie, familie, traumă, identitate și timp;
voci feminine puternice (Allende, Ulițkaia, Murdoch, Kawakami, Kegan);
clasici care încă ard (Dostoievski, Austen, Brontë, Faulkner, Wilde);
literatură japoneză și est-europeană, unde tăcerea spune la fel de mult ca fraza;
cărți care cer răbdare, disponibilitate emoțională și recitire.
Este un cititor care nu caută neapărat confortul, ci adevărul emoțional, care acceptă disconfortul și nu se grăbește să închidă cartea doar pentru a bifa o listă.
Un an de lectură – câte o carte nouă pentru fiecare lună (nivel mediu–greu)
O listă gândită ca o continuare firească a acestui an de lectură: cărți care dialoghează cu temele, vocile și sensibilitățile deja descoperite, fără a repeta titlurile citite.
Ianuarie – Orbirea – José Saramago
Pentru luciditate morală și întrebări incomode despre umanitate.
Februarie – Middlemarch – George Eliot
Pentru complexitatea relațiilor, inteligență emoțională și profunzime clasică.
Martie – O viață măruntă – Hanya Yanagihara
Pentru empatie dusă la limită și reflecții despre suferință și atașament.
Aprilie – Annie Ernaux – Anii
Pentru memorie colectivă, timp și identitate feminină.
Mai – Casa spiritelor – Isabel Allende
Pentru realism magic, genealogii și vocile femeilor (reîntoarcere la o iubire, dar cu un titlu nou).
Iunie – Hotelul alb – D.M. Thomas
Pentru literatură densă, psihologică, care cere atenție și răbdare.
Iulie – Sunetul muntelui – Yasunari Kawabata
Pentru continuitatea sensibilității japoneze, tăceri și introspecție.
August – Camera lui Giovanni – James Baldwin
Pentru identitate, iubire, vinovăție și o intensitate emoțională care solicită cititorul fără a-l copleși.
Septembrie – Pastorală americană – Philip Roth
Pentru o altă fațetă a Americii, familie, deziluzie și istorie.
Octombrie – Frații Karamazov – F.M. Dostoievski
Pentru marile întrebări morale și spirituale.
Noiembrie – Austerlitz – W.G. Sebald
Pentru memorie, traumă și o construcție literară densă, ideală pentru un cititor de cursă lungă.
Decembrie – Circe – Madeline Miller
Pentru rescrierea mitului din perspectivă feminină și o închidere simbolică de an.
Am citit cu interes aceste propuneri și m-am uitat ce titluri deja am. Nu e o problemă în aceasta privința, Slavă Domnului!
Ce a schimbat lectura acestui an
Lectura acestui an m-a învățat să nu mă mai grăbesc spre concluzii. Să rămân mai mult în întrebări decât în răspunsuri. M-a făcut mai atentă la nuanțe, la tăceri, la ceea ce nu se spune explicit.
A schimbat felul în care privesc fragilitatea – nu ca pe o slăbiciune, ci ca pe o formă de adevăr. M-a învățat empatia activă, aceea care nu judecă și nu repară, ci stă.
M-a ajutat să accept că unele cărți nu sunt despre plăcere, ci despre formare. Că cititul poate fi uneori greu, inconfortabil, dar necesar. Și că, pe termen lung, nu numărul cărților contează, ci urmele pe care le lasă.
După acest an, citesc mai puțin pentru evadare și mai mult pentru înțelegere. Iar asta, simt, schimbă tot.
