„Vă asigur că voi fi un președinte deschis la vocea societății și partener cu societatea”
„Vă mulțumesc pentru dezbaterea impresionantă pe care ați avut-o în ultimele săptămâni, indiferent de cauza pe care ați susținut-o. Români din România, români din Diaspora, români din Republica Moldova, mulți oameni care nu s-au mai pronunțat vreodată pe politică, s-au exprimat acum arătând că sunteți interesați de direcția în care merge România. Societatea românească și-a demonstrat ei înseși că este vie și puternică.
Statul român are nevoie de o schimbare fundamentală, bineînțeles în limitele statului de drept, și vă invit să continuați să fiți implicați cu toată forța socială pe care ați dovedit-o pentru a pune presiunea pozitivă pe instituțiile statului român pentru ca acestea să se reformeze, și vă asigur că voi fi un președinte deschis la vocea societății și partener cu societatea.
„Statul român cheltuiește prea mult față de ce își poate permite”
Pe termen scurt, România are o problemă, problema deficitului. Pe scurt, România cheltuiește prea mult, statul român cheltuiește prea mult față de ce își poate permite, și chestiunea asta poate să pună în discuție stabilitatea financiară la care am muncit cu toții în toți acești ani.
Este în interesul național ca România să aibă un Guvern susținut de o majoritate parlamentară. Este în interesul național ca această majoritate să-și asume reformele fiscale de care România are nevoie. Este în interesul național ca România să transmită piețelor financiare mesajul de stabilitate. Este în interesul național ca România să transmită mediului investițional un semnal de deschidere și de predictibilitate. Cer partidelor politice să acționeze în interesul național care urmează.
Nu va fi despre trecut, este despre viitorul imediat al României, și nu este despre calcule politice, este, repet, despre interesul național, și sunt convins că românii vor evalua în consecință.
„Pe termen lung, România are nevoie de o reformă temeinică”
În ceea ce privește sistemul administrativ, e nevoie ca România să reducă birocrația și să digitalizeze, e nevoie ca România să reformeze procesul de acces și promovare în funcția publică, e nevoie de o reformă administrativ-teritorială și e nevoie de o reformă a sistemului electoral.
În ceea ce privește economia, avem nevoie să stopăm marea evaziune fiscală, să reducem și să eficientizăm cheltuielile statului, să asigurăm o guvernanță și un management profesionist la companiile de stat, să avem o strategie bine definită de dezvoltare economică, să stimulăm capacitățile agro-industriale și de procesare, pentru a optimiza producția agricolă, să finanțăm un sistem coerent de irigații, să simplificăm accesul la fonduri europene și, cel mai important, să asigurăm un cadru favorabil investitorilor.
În ceea ce privește sistemul de sănătate, este nevoie de digitalizarea întregului sistem, de o echilibrare între medicină primară și ambulatorie și sistemul de spitale, de o strategie de investiții în infrastructura în sistemul sanitar, de o extindere a rețelei de centre pentru tratarea dependențelor și de o stimulare a profesioniștilor care aleg să profeseze în medii rurale și orașe mici.
În ceea ce privește educația, este nevoie să stimulăm financiar personalul didactic, este nevoie ca în întreg sistemul educațional să stimulăm gândirea critică, este nevoie să corelăm învățământul cu piața muncii, este nevoie să investim în educația timpurie, adică în creșe și grădinițe, și este esențial să prevenim abandonul școlar.
În ceea ce privește justiția, este nevoie ca parchetele să se focalizeze pe marile zone de corupție din societate, este nevoie de o reformă a unei instituții fundamentale, Inspecția Judiciară, este nevoie să reducem timpul de soluționare a dosarelor prin măsuri administrative și uneori legislative, este nevoie să redefinim procedurile de promovare a magistraților și este nevoie să reflectăm la legea Curții Constituționale.
În ceea ce privește mediul, este nevoie de o reformare a instituțiilor de autorizare și control, de extinderea activității Gărzii de Mediu, de o reformă la Romsilva, de o preocupare cu privire la dezvoltarea urbană, care afectează viitorul localităților noastre, și de o stimulare a gestionării eficiente a deșeurilor.
În ceea ce privește zona culturală, este nevoie de un program național de acces la cultură și educație prin cultură, este nevoie de o susținere a culturii contemporane și a dialogului cu administrația, de promovare a culturii române contemporane, ca resursă de prestigiu în plan internațional, și de punerea în valoare a patrimoniului național din nou ca resursă de prestigiu pentru România în plan internațional.
În zona socială și a egalității de șanse, este nevoie de simplificarea și eficientizarea sistemului de pensii, de reforma sistemului de prestații sociale, de dezvoltarea serviciilor sociale în comunități, de dezvoltarea unui sistem de îngrijire de lungă durată și paliativă, de eliminarea obstacolelor la accesul femeilor la piața muncii și de combaterea violenței domestice.
În ceea ce privește politica externă a României, este nevoie de consolidarea relațiilor transatlantice, Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, participarea noastră la NATO și participarea la dialogul dintre Uniunea Europeană și NATO, participarea la arhitectura europeană de apărare autonomă, reducerea dependențelor critice în ceea ce privește energia, tehnologia și lanțurile de aprovizionare, consolidarea sistemului de apărare în fața războiului hibrid, mărirea treptată a procentului din PIB pentru Apărare, în acord cu partenerii noștri, participarea activă a României în procesul de decizie la nivelul Uniunii Europene.
În ceea ce privește relația cu Republica Moldova, sprijinirea parcursului său european, consolidarea și extinderea proiectelor comune în domeniul infrastructurii energetice și de transport, crearea fondului de garantare al investițiilor românești în Republica Moldova, continuarea și extinderea schimburilor culturale și academice, și, în cele din urmă, funcționalizarea acelor instituții care produc dificultăți, vămile și Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
În ceea ce privește pe românii din Diaspora, e nevoie să eficientizăm procedurile și serviciile consulare, să creăm o structură dedicată celor care doresc să se întoarcă acasă și, în special, celor care doresc să se întoarcă pentru a investi în România, să reușim să predăm sistematic limba română în comunitățile de români, pentru copii, și să reușim să asigurăm o reprezentare proporțională în Parlament pentru românii din Diaspora.
Acestea sunt, în opinia mea, prioritățile pentru anii care vin. România are în România, în Diaspora, în Republica Moldova și în teritoriile din jurul României, oameni muncitori, oameni cinstiți, oameni de bun simț, are meseriași care au dovedit, are oameni de afaceri care au dovedit, are profesioniști care au dovedit.
Trebuie ca noi toți împreună să concentrăm toate aceste energii pentru binele comun și pentru România la care visăm cu toții, și toți împreună, toate aceste resurse, nu putem să nu reușim”.
Las aici, pentru posteritate, și cuvintele scrise de Diana Manasii cu care am rezonat în totalitate.
Un președinte a vorbit. Și dintr-o dată, o țară întreagă a tăcut – ca să-l poată, în sfârșit, asculta.
Astăzi, România a fost martoră la o fractură.
O ruptură clară, calmă, ireversibilă.
De tot ce-a fost zgomot, teatru, conspirație, titluri în caps lock.
De vocile care ridică tonul pentru că n-au conținut.
Azi, în plenul Parlamentului, în fața unei țări obosite de lozinci, Nicușor Dan a vorbit simplu. Direct. Clar.
Fără metafore. Fără poezie ieftină.
A spus ce face. Cine. Cum. Și, cel mai important, când.
Nu “vom încerca”, nu “să vedem”.
Ci planuri. Termene. Răspundere.
A fost singur. Fără suporteri de carton. Fără clan. Fără galerie.
Și a rostit, poate, cel mai onest discurs de învestire din istoria recentă.
A vorbit ca un adult.
Într-o cameră în care prea mulți copii încă se joacă de-a revoluția.
Unii întorc spatele. POT, fratele mai mic al AUR, încă trage de populisme, deși e clar:
s-a terminat acest mod de a face politică.
A căzut cortina teatrului. S-a stins lumina pe scena unde se jucau drame conspiraționiste cu microfonul în mână și lacrima la comandă.
Și totuși, în fundal, se mai aude ceva.
Simion urlă. Sau ceea ce reprezintă el, urlă.
Parcă de frică să nu devină irelevant.
Parcă vrea să-ți ocupe spațiul emoțional, să te țină înhămat la un car de război, într-o bătălie care nu mai are nici adversar, nici miză – doar ca să nu vezi că România se așează fără el.
Să nu-l lași singur în înfrângere.
Să suferi cu el.
Ca un copil răzgâiat care nu ințelege că joaca s-a terminat.
Îți fură atenția ca să nu auzi ce se întâmplă cu adevărat în România.
Pentru că ce s-a întâmplat azi nu e doar victorie electorală, ci o restaurare de demnitate
Vezi un președinte care nu mimează.
Nu actor. Nu artificii. Nu spectacol.
Un om. Real. Tăcut. Clar.
Ca aerul tare de munte la primele ore, când nu s-a pornit încă nimeni la drum.
Unde Simion ar fi fost azi la al cincilea tantrum și al șaselea live, acest om a stat. A lucrat. A observat. A depășit. A ascultat. A înțeles.
A venit fără val de emoție.
Și totuși, a adus cea mai clară lumină pe care țara asta a văzut-o în ultimii ani.
Nu sloganuri. Nu promisiuni.
Ci coerență. Direcție. Asumare.
Și asta e nou.
Pentru că a câștigat un mod de-a fi.
Să fii sincer – și să reușești.
Să fii calm – și să convingi.
Să nu minți – și totuși să câștigi.
Nu e doar victoria lui.
E victoria tuturor românilor.
Inclusiv a lui Simion.
Dacă e român.
Așa că lăsați-l.
Lăsați-l să-și plângă necazul.
Să-și tragă carul de război în gol, până obosește.
Voi nu mai sunteți datori să mergeți cu el.
Pentru că, dacă o faceți, ratați.
Ratați liniștea.
Ratați România.
Ratați ziua în care politica s-a decuplat de la microfon și s-a reconectat la verticalitate.
Președintele României a fost emoționat de onorurile militare. Dar nu părea să fie fala unui șef de stat, ci apăsarea unui om care simte, în tăcere, că pe umerii lui s-a așezat povara grea a unui popor care speră să nu mai fie trădat.
Azi, România nu s-a mai ridicat în picioare să scandeze lozinci.
S-a așezat. În sfârșit. Liniștită. Demnă. Prezentă.
