Legumele timpurii au săptămână lor în grădiniță. În ea, copiii aduna informații despre ele, le plantează, analizează, compară, observă pentru că mai apoi să le mănânce. Evident cele care pot fi mâncate în stare crudă.
Am avut astăzi mult material pe care să-l supunem tuturor celor enumerate mai sus. Ridichea a fost prima pe listă iar mănunchiurile pe care le-am avut ne-au ajutat să înțelegem mai în amănunt despre ele. Copiii au putut spune care este ciclul de viață al ridichii și care sunt părțile ei componente.
După ridiche a urmat ceapa, complet diferită și la stat, dar și la conținut. Ceapa verde, evident!
Am provocat copiii să analizeze niște arpagic, micuțele cepe fiind dezbrăcate, strivite, mirosite. Povești au sosit odată cu aromele răspândite.
Nici loboda nu a fost omisa aici discutând în amănunt despre borșul de lobodă și cum anume se prepară el. Interesant a fost și culoarea pe care aceasta o da fiertura, curioși descoperind și noi.
La salata s-au precipitat lucrurile asta pentru că cea pe care am ales-o în piață s-a dovedit a fi super bună. Ce miros! Ce crocantă! Ce gust divin!
Însă vedeta întâlnirii a fost spanacul asta pentru că ne-am jucat cu el jocuri matematice. După ce l-am prezentat și comparat cu loboda, am trecut la socoteli.
Fiecare copil a fost invitat să ia o mână de spanac din pungă. A sortat mai apoi frunzele întregi de cele rupte după care le-a numărat. Cine avea mai mult de zece frunze a fost invitat să le pună deoparte. Socotelile, adunări și scăderi le-am făcut cu aceste frunze.
Vreau să mărturisesc faptul că toți au fost mai mult decât interesați de această activitate ori eu nu-mi puteam dori nimic mai mult.
În grădiniţă se creează premisele formării noţiunii de număr, ce conturează unele elemente ale conţinutului noţiunii de număr. Acţionând cu obiectele, copilul începe să perceapă pe cale analitico-sintetică mulţimea ca unitate spațială alcătuită din elemente omogene. Jucându-se, el aşază piesele unele lângă altele, percepând mai ușor datorită motricităţii mâinii şi ochilor, atât elementele izolate care compun mulţimea, cât şi mulţimea ca întreg. Percepând mulţimea, copiii pot treptat să desprindă unul faţă de multe. După ce copiii reuşesc să perceapă unitatea în raport cu mulţimea, ei îşi însuşesc număratul într-un ritm rapid. La vârste mai mici preşcolarii numără în mod mecanic, asta deoarece ei nu conştientizează valoarea numerică, nu înţeleg ce este numărul. Jean Piajet spunea că nu trebuie să impunem reguli înainte de a fi înţelese de copii, ci trebuie să le facem accesibile acestora prin experienţa proprie. De aceea nici însuşirea noţiunii de număr nu trebuie să fie una mecanică, înainte de vreme, ci să vină atunci când copilul a ajuns la o dezvoltare intelectuală corespunzătoare. Treptat, o dată cu dezvoltarea limbajului şi a operaţiilor gândirii, tot prin acţiunea nemijlocită cu obiectele, la grupa mijlocie copiii îşi însuşesc număratul în limitele 1-5 şi totodată încep să îşi însuşească valoarea numerică, adică raportează numărul la cantitatea corespunzătoare. În jurul vârstei de 5-6 ani copiii încep să opereze cu noţiuni. La această vârstă percepţia nu mai depinde de situaţiile concrete atât de mult, analiza şi sinteza se pot realiza şi fără participarea analizatorului optic şi motric. Copilul de vârstă preşcolară mare poate să efectueze operaţii în plan mintal, dezvoltarea gândirii permiţând operarea cu noţiuni elementare. Însuşirea operaţiilor aritmetice presupune o depăşire a etapelor specifice numeraţiei, înţelegerea procesului de compunere şi descompunere pe bază de material concret, ca şi posibilitatea crescută de a face unele generalizări. Gândirea copiilor se dezvoltă mai ales în cadrul rezolvării problemelor, deoarece procesul de rezolvare al acestora este unul analitico-sintetic. Rezolvarea unei probleme impune stabilirea unor raporturi logice între valorile numerice cunoscute şi întrebarea problemei, raporturi care se realizează prin analiză şi sinteză. În înţelegerea şi rezolvarea problemelor se manifestă o trăsătură caracteristică a gândirii copilului şi anume orientarea concretă. Astfel, de multe ori, când educatoarea expune o problemă, răspunsul copilului se orientează spre conţinutul de viaţă al acesteia şi nu spre rezolvarea operaţiei aritmetice. Din această trăsătură a gândirii preşcolarilor decurge cerinţa de a li se prezenta operaţiile aritmetice în cadrul diverselor acţiuni la care copilul să participe în mod activ şi direct. Între 5-6 ani copiii îşi dezvoltă capacităţile de cunoaştere, percepţiile, își formează spiritul de observație, reprezentările despre mulţimile de obiecte din jur, despre felul cum pot fi grupate, compară obiectele mulţimilor, punându-le în corespondenţă, înţeleg invarianța cantităţii indiferent de locul sau poziţia pe care o ocupă, ca şi a ordonării acestora în şir crescător sau descrescător. (sursa:aici)
Trebuie să vă gândiți că la activitate au participat 21 de copii, fiecare având propria operație matematică fie ea de adunare sau de scădere.
Finalul a fost alocat unui joc de mișcare care stârnit multe patimi având parte de multe zâmbete, dar și lacrimi de ciudă.
Continuăm că e prea interesant sa ne oprim!
