Astăzi, când l-am dus pe Luca la școală, privirea mi-a fost atrasă de ceva foarte familiar. Da, știu,în școala asta intru de peste 6 ani, aproape zi de zi, cu excepția vacanțelor, dar astăzi ceva era diferit.
Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama ce anume era. Pe un dulap, acolo unde se expun lucrările copiilor, se odihneau o sumedenie de copăcei. Și pentru că macheta lor a fost făcută de mine, asta m-a atras și bucurat. De aici venea familiarul.
Mi-am adus aminte de momentele în care l-am conceput și cu ce bucurie l-a lucrat Luca. E rezultatul căutărilor mele pentru a-l atrage pe băiat în activitățile de dezvoltare a abilităților practice. Cine ne urmărește ști că Luca nu le adoră și greu intră în jocul meu.
Detalii despre cum a fost atunci, aveți mai jos.

 Cum am reuşit noi să confecţionăm patru copaci, într-unul! Copacul şi cartea anotimpurilor

Am plecat cu un sentiment extrem de plăcut de a ști că o clasă de prichindei au lucrat pe o idee de a mea și după cum arată copăceii lor, chiar le-a plăcut.

Povești țesute de școlărei mai mici.