Așa o vreme că nu-ți vine să ieși din casă. A început de aseară, atunci când ploaia s-a transformat în ninsoare.
Am sperat să nu țină mult, doar așa, cât să fac câteva fotografii.
Nu a fost așa, iar astăzi, toată ziua, un vânt iritat peste măsură a flendurit când picăturile când fulgii de zăpadă după bunul plac.
Prietena mea, Gabi, de la mii de kilometri depărtare îmi sugera să trag o fugă la ea, că deh! pe acolo vremea e complet diferită.
Ea nu avea de unde să știe că parte din sufletul meu e acolo, bucurându-se de tot și toate. Poate se învrednicește și trupul să-l ajungă din urmă să culeagă avocado din spatele casei care cred că s-a copt și-i numai bun de mâncat!
