Dimineața mi-am petrecut-o la Ashkelon, unde am mers la plajă. Una mult mai puțin populată decât cea de ieri, cu nisip fin și apă caldă, foarte caldă, dar cu mult mai multe scoici decât la Ashdod. M-am bucurat de mare, de liniște și de timpul petrecut acolo. Gândul mi-a fugit și către casă, am trimis câteva mesaje oamenilor care contează pentru mine și am încercat să mă bucur din plin de tot ceea ce vedeam și simțeam. Pentru mine, marea rămâne unul dintre acele locuri în care mă simt deplin prezentă, indiferent de țărmul la care ajung.
Aseară, am avut parte de o altă întâlnire frumoasă, de data aceasta cu arta contemporană, la Muzeul de Artă din Ashdod. Deschis în 2003, muzeul găzduiește expoziții temporare și și-a construit o identitate în jurul temelor legate de identitatea locală, într-un oraș mediteranean multicultural, format din comunități venite din locuri diferite. Mi se pare interesantă această preocupare, mai ales că diversitatea unui oraș poate deveni o sursă generoasă de inspirație pentru artă.
Nu este, evident, de același calibru cu Muzeul de Artă din Tel Aviv, pe care l-am vizitat zilele trecute, dar nici nu este un loc de trecut cu vederea. Am descoperit exponate diferite, de la pictură și sculptură la instalații și alte forme de expresie contemporană, într-un corp de clădire foarte frumos amenajat. Muzeul se află la ultimul etaj al Centrului de Arte Monart, iar acoperișul de sticlă, în formă de piramidă, îi conferă un reper arhitectural aparte.
Spațiile sunt foarte generoase și am avut impresia că ar putea găzdui mult mai multe lucrări decât cele expuse în prezent. Ne-am bucurat de ceea ce am văzut și am încercat să interpretăm, fiecare în felul propriu, exponatele care ne-au atras atenția. Nu am avut ghid, iar muzeul era practic gol. Nu știu dacă a contat faptul că am ajuns aproape de ora închiderii, însă ne-am putut bucura de lucrări doar noi. A fost o experiență plăcută, cu libertatea de a privi în tihnă, de a ne opri acolo unde ne-a atras ceva și de a încerca să descifrăm propriile înțelesuri.
Am aflat că muzeul este deschis de luni până joi până la ora 20:00, un program care mi s-a părut interesant. M-am bucurat că am ajuns și aici, pentru că îmi place să descopăr un loc și dincolo de atracțiile sale cele mai cunoscute.
Am ieșit apoi puțin prin Ashdod. Mi s-a părut un oraș frumos, interesant, extrem de luminat și de animat. Are ceva primitor, un aer cald, și la propriu, și la figurat, pentru că temperaturile de aici continuă să fie foarte generoase. Mi-a plăcut să mă plimb și să observ, fără să am neapărat o destinație precisă.
Astăzi, am prins un apus minunat. De data aceasta, Gabi a fost cea care m-a atenționat, în timp ce se îndrepta spre casă, și bine a făcut. Am surprins câteva nuanțe, culori și forme pe care acasă nu le întâlnesc. Vegetația diferă foarte mult, iar peisajul capătă alte valențe. M-am bucurat de spectacolul acesta și de faptul că am fost atentă la el.
Acum aștept să ieșim la plimbare cu cățeii și, uite așa, se mai încheie o zi petrecută aici, în locul acesta excepțional.
Mă gândesc la toate câte am făcut astăzi și îmi dau seama cât de mult îmi priește perioada aceasta. Marea, plimbările, locurile noi, oamenii dragi, mesajele trimise spre casă, lucrurile frumoase pe care le descopăr și pe care simt nevoia să le împărtășesc. Sunt zile în care mă simt atât de bine în pielea mea, atât de împăcată cu ceea ce trăiesc, încât mi-aș dori să pot prelungi puțin timpul. Nu am nevoie de foarte multe pentru a fi fericită. Am nevoie să fiu acolo unde îmi place, să pot privi marea, să mă bucur de soare, să descopăr și să mă las surprinsă. Iar aici, în zilele acestea, le am pe toate și mă bucur de ele cu toată ființa mea.
