În luna februarie am dat curs provocării Ramonei Boldizsar de a citi (în cazul meu, re-reciti) Mândrie și Prejudecată de Jane Austen. Nu mai rețin când am citit-o prima dată, dar știu că am recitit-o în plină pandemie, în Paradisul verilor mele iar ce am simțit atunci puteți citi mai jos.
„Mândrie și prejudecată” de Jane Austen
Dacă data trecută am citit versiunea apărută la Corint în traducerea semnată de Anca Florea, de data asta am citit versiunea apărută la Daffi s Books care cred că are o traducere de pe Google translate, una plină de greșeli și inadvertențe asta fără a mai pomeni despre modul în care este tipărită, cu nepermis de multe greșeli. Deci, nu achiziționați această versiune că nu merită banii.
Spuneam că am recitit cartea la îndemnul Ramonei Boldizsar care scrie așa:
Scrie Jane Austen doar un roman de dragoste? Doar un quest de măritiș? Nu cred c-ar fi nimic în neregulă dacă răspunsul ar fi da. Sigur, acest „doar” ar avea rolul să diminueze importanța unei astfel de cărți, ceea ce cred că e în sine o problemă și o prejudecată intelectuală care râvnește la lucruri așa zis mai înalte și care are tendința să diminueze demersurile care vizează doar sentimentele. Însă Jane Austen face o radiografie a moravurilor societății pe care o are în vizor. Niciun personaj nu face nimic fără a exista un plan concret, o conexiune exactă cauză-efect. Repercusiunile sunt aproape palpabile și intențiile lui Austen sunt uneori moralizatoare (personajele dorm cum și-au așternut). Întotdeauna are personaje care sunt ultra morale, deloc morale, dar și la granița dintre cele două — nelipsite nu sunt nici cele fără sens social, de-a dreptul proaste și superficiale. Așadar, cu atenția ei minuțioasă, analizează personajele și comportamentele lor în situații importante — aici, cel mai important nu putea fi decât măritișul și, desigur, moralitatea cere ca acest quest pentru măritiș să fie întemeiat pe afecțiune.
Puteți citit, pe blogul ei, o analiză amănunțită a cărții, care cred că vă va face plăcere aducându-vă o perspectivă inedită, la care, poate, nu v-ați gândit.
„Mândrie și prejudecată” de Jane Austen este într-adevăr o capodoperă care a rezistat timpului, oferind nu doar o poveste de dragoste captivantă, ci și o profundă analiză socială. Am realizat o paralelă între lumea de atunci și cea de astăzi, fiind important să ne gândim la normele sociale, relațiile interumane și valorile familiale care, deși evoluează, păstrează anumite similitudini fundamentale.
Normele sociale și statutul: În societatea lui Austen, statutul social și averea influențau enorm relațiile interumane. În zilele noastre, deși nu mai există aceleași restricții de clasă, încă există așteptări sociale și economice care pot influența alegerile romantice. Persoanei moderne i se cere adesea să își găsească un partener care să fie compatibil pe plan economic și social, chiar dacă într-o formă mai subtilă.
Feminismul și independența: Elisabeth Bennet este un personaj care demonstrează o dorință puternică de a se opune normelor impuse de societate, căutând nu doar un soț, ci și iubirea și respectul. În zilele noastre, femeile continuă să se lupte pentru independență și egalitate în relații, fiind mai puțin susceptibile să accepte aranjamente matrimoniale convenționale.
Percepția despre căsătorie: Căsătoria în epoca lui Austen era adesea văzută ca un contract economic, mai degrabă decât o asociere romantică. Deși în prezent căsătoria este, în general, mai asociată cu dragostea, presiunea de a forma o relație durabilă și fericită rămâne, la fel ca așteptările sociale legate de statutul marital.
Relația dintre Elizabeth Bennet și Mr. Darcy este iconică din mai multe motive:
Evoluția personală: Amândoi protagoniștii trec printr-o călătorie de autocunoaștere și transformare. Darcy începe ca un personaj mândru și arogant, dar iubirea sa pentru Elisabeth îl ajută să își depășească prejudecățile. În mod similar, Elisabeth este nevoită să își reevalueze propriile prejudecăți și percepții despre Darcy. Această evoluție este o temă universala, ce poate fi recunoscută și astăzi în relațiile moderne.
Conflictele interioare și externe: Întâlnirile și interacțiunile dintre ei reflectă nu doar atracția romantică, ci și lupta împotriva convențiilor sociale. Această complexitate oferă cititorului o profunzime rar întâlnită în alte romane de dragoste, iar desfășurarea acestor conflicte îi permite să se identifice cu personajele.
Umorul și ironia: Austen folosește umorul și ironia pentru a adresa teme serioase. Interacțiunile pline de spirit dintre Elisabeth și Darcy, cu dialoguri ascuțite și pline de subînțelesuri, fac lectura nu doar plăcută, ci și provocatoare, invitând cititorii să reflecteze asupra propriei experiențe emoționale și relaționale.
De ce nu ar trebui să ratezi această lectură?
Romanul abordează teme precum mândria, prejudecățile, comunicarea și importanța empatizării, lecții care sunt la fel de relevante astăzi cum erau și în secolul al XIX-lea.
De asemenea, personajele bine conturate, fiecare cu defectele și calitățile lor, fac ca cititorii să se poată identifica ușor cu ele, având posibilitatea de a reflecta asupra propriilor alegeri și relații.
Nu se poate omite scriitura elegantă și stilul narativ, stilul liric și plin de observații acute ale lui Austen aduce o frumusețe aparte cărții, transformând-o nu doar într-o poveste de dragoste, ci și într-o meditație asupra naturii umane.
„Mândrie și prejudecată” nu este doar o simplă poveste romantică, ci o profundă explorare a condiției umane, a relațiilor sociale și a valorilor personale. Oricine caută să înțeleagă mai bine natura relațiilor interumane ar trebui să își acorde timpul necesar pentru a explora această capodoperă literară.
Spor și inspirație în alegerea unor povești care să conteze!
