Cum e o zi foarte importantă în economia vieții mele care începe când de fapt nu s-a terminat cea dinainte? Una care nu mi-e străină având în vedere tiparul binecunoscut. Suntem (și spun asta pentru că sunt implicată și eu alături de licean în tot acest proces) pe ultima sută de metri în ceea ce privește etapa pe care el tocmai o termină, bacalaureatul fiind ultima treaptă. Nu am alergat niciodată după note lupta pe care eu am avut-o de dus neavând în note un reper determinant, pe mine interesându-mă în principal componenta emoțională asta neexcluzând notele total.
Dimineață mea a fost una în care am ascultat strigătul pescărușilor, cel care în anii din urmă se auzea doar atunci când eram la malul mării, însă chiar și cu asta m-am obișnuit iar dacă închid ochii mă pot teleporta chiar în sudul țării iar cu puțin efort pe alte meridiane.
Mai târziu, în cursul aceleași zile, evident, puțin trecut de16:00 și RO Alert suna auzindu-se pe rând în toate camerele pe unde eram ascunși. Pescărușii (nu știu dacă aceeași de dimineață), cei care au ajuns aici, în colțul ăsta de lume unde nu e mare nici ocean, țipau fâlfâindu-și aripile după cheful vântului nu a lor.
Am trăit o apăsare întunecată ca cerul cu toate că nu aveam motive reale însă știu eu cum sunt stările astea care chiar n-au nevoie de motive întemeiate pentru a te sâcâi.
Și vara e grea așa cum au fost multe în ultimul timp însă e și soare mai mereu și o căldură chiar cum îmi place mie. Doar că trebuie să am răbdare și mă întreb: oare de câte ori mi-am repetat asta? Da nici nu vreau să știu răspunsul, zău!

După ce am privit meciul României de la Campionatul European și am citit (mai mult, e drept) din carte pe care o citesc m-am oprit pentru a asculta ploaia, una care nu mai contenea de pe la prânz probabil fericită de ce realizase: spălase atmosfera atât de încărcată pe care cei mai mulți dintre noi o suportă cu greu.

Spuneam că plouă de la prânz iar asta fiind valabil și acum, e ora 23:23, ca să vezi ce coincidență.
Ce fac eu în timp ce scriu? Ascult asta, și ce bucurie!
Opriți-vă o clipă. Merită!